Cineva de origine italiană a spus într-un loc de pe internet că românii şi italienii seamănă foarte mult. Printre altele, pentru că şi unii şi alţii cred că se trăieşte mai bine în altă ţară decât în a lor. El a spus mai mult decât atât. Eu mă opresc la această observaţie pe care o consider extrem de clară şi de adevărată. Nu ştiu cum s-a născut convingerea italiană că viaţa poate fi mai bună în alte ţări, dar ştiu cum s-a născut aspiraţia românilor de a trăi şi de a munci în alte ţări. Ne grăbim crezând că oamenii noştri fug de România plecând să-şi continue viaţa în alte ţări. Uităm că graniţele ţării noastre au fost închise, la propriu, pentru libera circulaţie, de la finalul anilor patruzeci şi până la începutul anilor nouăzeci. O jumătate de secol de izolare de restul lumii, de interzicere a circulaţiei libere - sub ameninţarea armelor şi a legilor comuniste - este o traumă greu de depăşit. A ajuns un strop de libertate de circulaţie, imediat după revoluţie, pentru ca sute de mii de români să treacă graniţa şi să nu mai revină niciodată în ţara lor. La fel s-a întâmplat ori de câte ori îndepărtatele state americane au relaxat condiţiile de emigrare pe teritoriul lor. Din motive de dezvoltare economică cu forţă de muncă ieftină, importată în acest fel. Italienii ştiu asta deşi nu şi-au închis niciodată graniţele aşa cum au făcut-o românii sub comunism. Semănăm, dar nu suntem identici. Nici ca persoane, nici ca istorie, nici ca destin. Rădăcina comună, latină, ne apropie de multe popoare europene şi nu numai. Limba pe care o vorbim sună deseori la fel. Dorinţa de a ne lua lumea în cap, cum se spune, nu este aceeaşi pentru noi. Italienii din sud au format comunităţi extrem de numeroase pe continentul american. La fel ca românii care au format comunităţi puternice în nordul Italiei, în Spania şi, mai nou, în Anglia şi în alte ţări, după 2007, în principal. Ţările mai civilizate, mai provocatoare şi mai promiţătoare decât ţara în care ne-am născut noi, românii şi italienii, atrag ca un magnet.
Este adevărat şi acest adevăr funcţionează cu putere variabilă pentru ţări şi popoare de care nu ne apropie nici limba, nici cultura, ci destinul istoric comun. Ţările foste comuniste, în principal, eliberate de după cortina de fier instalată de sovietici la mijlocul secolului trecut. Lagărul comunist. E bine să ne amintim când şi când din ce cauze facem unele lucruri, noi, ca popor şi din ce cauză ne opunem alteori evoluţiilor pe care le aşteaptă lumea de la noi.
Mi-a plăcut observaţia făcută de italianul care locuieşte la Timişoara cu bucuria de a trăi într-o ţară sigură şi frumoasă, cum spune chiar el, în timp ce aproape două milioane de români trăiesc şi lucrează în ţara lui, în mod legal, de aproape douăzeci de ani (sursa: www.mediafax.ro).
deputat Eugen Neaţă








