Ceramica din comuna Oboga-Olt nu mai este la fel de căutată ca până acum câţiva ani, când meşterii din localitate erau renumiţi în întreaga ţară pentru obiectele din lut ce le mânuiau la roată. Unii dintre ei au obţinut zeci de premii naţionale şi internaţionale. O parte din aceste obiecte au ajuns şi la Parlamentul European de la Strassbourg, unde au fost admirate de parlamentari din întreaga lume. Acum doar două familii mai duc tradiţia mai departe.

În Oboga se face de ani de zile atât ceramică smălţuită, cât şi nesmălţuită. Din mâinile olarilor ies străchini, căni de apă, de vin, tămâielniţe, castroane, sacsii, borcane pentru păstrarea alimentelor, ploşti, servicii de ţuică şi cafea, jucării, figurine, ulcioare de nuntă cu reprezentări zoomorfe şi avimorfe, şi chiar vase antropomorfe, asemănătoare cu cele preistorice.
Toate aceste obiecte au fost admirate de întreaga ţară la târgurile organizate în diverse localităţi. În munca lor, meşterii olari din Oboga folosesc exclusiv uneltele de tradiţie veche: cornul de vită, cu ajutorul căruia se decorează vasele, plotogul (o bucăţică din piele, cu care este netezită marginea vaselor), fichiaşul din lemn (folosit la finisarea vaselor în partea exterioară), titirezul (o unealtă din lemn, cu ajutorul căreia este încreţită marginea taierelor), pana de gâscă şi paiul (utilizate pentru a realiza un decor foarte fin), ţâţarul (unealta cu care se face ţâţa la ulcioare). Pentru arderea ceramicii, în Oboga se utilizează un tip de cuptor cu vatra organizată ca o masă, având două guri de foc şi marginile dinspre guri ale vetrei tăiate oblic. În ultimii ani, însă, atelierele din Oboga au dispărut rând pe rând şi acum au rămas doar două, cel al familiei Truşcă şi cel al Ciunguleştilor.
Copiii olarilor din Oboga s-au orientat către alte meserii mai bănoase, au plecat în străinătate şi nu au mai dus tradiţia mai departe. În prezent, în Oboga olarii care mai practică această meserie se străduiesc să ducă mai departe tradiţia, fiind conştienţi de faptul că nu vor mai avea cui să lase tainele acestui meşteşug. Ştefan Truşcă se poate lăuda că are lucrări şi în muzeele din Bucureşti, care pot fi admirate şi azi de turişti.
Marin Ciungulescu este un meşter olar din comuna Oboga, judeţul Olt, care provine de loc din vechiul centru românesc de olărie, Olari, născut într-o familie de olari. Ciungulescu este un nume cu rezonanţă în galeria de artă populară românească. Deprinzând de la tatăl său arta de a însufleţi lutul, meşterul păstrează tradiţia ceramicii de Oboga, inspirându-se din vechi obiecte de lut aflate în muzee sau provenind de la oamenii din sat. „Eu îmi doresc să duc tradiţia mai departe. Dar acum ne-am mai emancipat şi noi. Lucrez numai la comandă, pe internet. Nu se merită să fac mai multe obiecte şi să rămân cu ele, să nu le pot vinde”, spune acesta.
Poate, însă, peste câţiva ani, tradiţia va dispărea, pentru că în Oboga nu mai exitsă foarte mulţi tineri care să ducă această meserie mai departe.