O călătorie în timp dezvăluie cum o bijuterie vernaculară din Vâlcea, purtată în buzunarele tuturor românilor, a fost salvată de la pierzanie şi transformată într-un monument viu în inima Muzeului ASTRA din Sibiu.

Milioane de români ating zilnic o fărâmă de istorie fără să o ştie. Pe spatele bancnotei de 10 lei, liniile fine de tuş desenează silueta unei case vechi, cu foişor înalt şi temelie de piatră, ce pare desprinsă din melancolia satului de altădată. Ani la rând, o confuzie colectivă a trimis publicul şi ghizii cu gândul la Capitală. În realitate, acest templu al lemnului şi al memoriei îşi trăieşte a doua viaţă în Muzeul ASTRA din Sibiu. Este Casa Mihăescu din Vlădeşti, o poveste despre prăbuşire, regăsire şi nemurire tipărită pe polimer.

Născută în anul 1835 în Vlădeşti, judeţul Vâlcea, clădirea a prins contur ca o ctitorie a familiei nobiliare Mălăiescu (sau a Vlădeştilor). Ulterior, destinul a trecut-o în proprietatea preotului comunei, devenind cunoscută drept gospodăria familiei Mihăescu.

Fiecare bârnă de lemn vorbea despre mândria locului, însă timpul nu iartă. Deşi structura a fost consolidată şi parţial refăcută în anul 1926, deceniile următoare au adus degradarea. În anii '60, specialişti precum Paul Henri Stahl o cartografiau ca pe o capodoperă a locuinţelor cu foişor din Oltenia de Nord, însă realitatea din teren devenise cruntă: bătrâna casă fusese abandonată în paragină, uitată de lume şi lăsată pradă intemperiilor.

Un plan ingenios de salvare

Salvarea a venit în mod miraculos în anul 2006. Muzeul ASTRA a achiziţionat monumentul de la moştenitorii familiei Mihăescu, care îi confirmaseră identitatea prin fotografii vechi. O echipă de restauratori experţi a demontat clădirea bucată cu bucată, într-un exerciţiu minuţios de „arheologie a construcţiei”.

Echipa de specialişti a descoperit că intervenţiile din secolul XX îi alteraseră proporţiile curate. După doi ani de conservare, în 2008, sub coordonarea directorului general Ciprian Ştefan, casa a fost reconstruită în sectorul industriilor populare din Dumbrava Sibiului. Arhitecţii au luat o decizie curajoasă: eliminarea tencuielii moderne din anii '60 şi readucerea casei la forma exactă de la 1835. Acea formă geometrică pură care, decenii mai devreme, fermecase privirile graficienilor.

Arhitectura Casei Mihăescu impresionează prin simbioza dintre estetic şi defensiv. Construcţia bicelulară, desfăşurată pe două niveluri, împrumută elemente de la culele olteneşti, acele case-turn menite să reziste atacurilor.

Nivelul inferior este o fortăreaţă din piatră de râu. Ferestrele mici la exterior şi evazate la interior funcţionau ca guri de tragere împotriva jafurilor otomane venite din sudul Dunării. La etaj, o tindă şi camera principală se deschid spre un cerdac sculptat cu o măiestrie rară. Pereţii din cărămidă şi împletitură de nuiele pe schelet de lemn sunt ocluziţi sub un acoperiş înalt, în patru ape, îmbrăcat în şiţă fină, reprezentând apogeul tehnicii locale.

Desenul interbelic devenit simbol naţional

Cum a ajuns însă această gospodărie pe banii României? Firul poveştii ne întoarce în anul 1938, când o fotografie a casei din Vlădeşti a fost publicată în revista de cultură România. Acea imagine interbelică a fost remarcată de graficienii Băncii Naţionale a României.

Ilustraţia a fost transpusă iniţial pe spatele bancnotei din polimer de 100.000 de lei din anul 2000. După denominarea din 2005, desenul a fost păstrat neschimbat pe actuala bancnotă de 10 lei. Aşezată pe verso, casa completează perfect portretul pictorului Nicolae Grigorescu şi tabloul său, „Rodica”, recreând atmosfera idilică a satului românesc tradiţional.

Astăzi, sub managementul echipei de specialişti, unde se remarcă şi Lucian Robu, Casa Mihăescu din Vlădeşti a refuzat să rămână un exponat static. Ea a redevenit un spaţiu viu, un nucleu al dialogului cultural în Dumbrava Sibiului.

Gospodăria găzduieşte anual evenimente naţionale, demonstraţii şi ateliere de olărit destinate salvgardării faimoasei Ceramici de Vlădeşti. Turiştii care trec pragul muzeului pot atinge bârnele originale, pot admira cerdacul şi pot scoate din buzunar o bancnotă de 10 lei pentru a compara realitatea cu mitul. Spiritul comunităţii de sub munte continuă să pulseze, intact şi ocrotit, în inima Transilvaniei.