O vatră de linişte străveche

Cuibărit sub ocrotirea dealurilor vâlcene, satul Aldeşti îşi poartă trecutul cu o demnitate discretă, specifică aşezărilor de sub munte.

Născut din moştenirea vechilor moşneni şi vegheat de turla bisericii de la 1776, aşezământul pulsează astăzi în ritmul unei comunităţi vii.

Duminică, 27 septembrie 2026, uliţele satului au răsunat de o solemnitate aparte. Localnicii s-au adunat la Monumentul Eroilor, amplasat pe malul stâng al pârâului Sâmnic, la poalele nordice ale Dealului Negru.

În acest loc sfânt, unde acum mai bine de un veac se afla gospodăria Aldeştilor, s-au depus coroane şi s-au aprins lumânări pentru înaintaşi.

Pământul reavăn păstrează şi astăzi memoria unor nopţi în care istoria s-a scris cu sânge şi credinţă.

Nu erau doar soldaţi în haine militare; erau fii, taţi şi fraţi care au lăsat în urmă vetrele din comuna Goleşti pentru a păşi direct în nemurire.

În clipa în care cerul s-a aprins sub asaltul obuzelor, aceşti oameni simpli au refuzat să dea înapoi, transformându-şi propria tinereţe într-un scut de netrecut pentru libertatea neamului nostru.

Timpul a trecut, chipurile de pe vechile fotografii s-au şters, dar amintirile lor răzbat în timp până la noi. Ei nu au murit, pentru că ostaşii nu pier atunci când trupul le cedează în bătălie, ci doar atunci când sunt uitaţi.

Trecutul şi prezentul se întâlnesc solemn în mesajele pline de credinţă ale monumentului.

Panourile care îl încadrează lateral vorbesc posterităţii despre datorie, demnitate şi jurământul sfânt al apărării gliei străbune.

Pe o parte, glasul celor căzuţi răsună ca o moştenire sacră: „Pentru onoarea patriei, drapelului şi întregirea neamului, noi am apărat pământul sfânt al ţării, lăsându-vă vouă, generaţiilor viitoare, o naţiune liberă şi independentă.”

Ca un răspuns peste veacuri, celălalt panou poartă legământul ferm al celor de azi: „Ne plecăm cu veneraţie în faţa sacrificiului suprem al bravilor eroi ai neamului, apărători demni şi viteji ai fiinţei noastre naţionale, iar la chemarea patriei vom şti să ne jertfim şi noi pentru păstrarea independenţei şi suveranităţii României.”

Ceremonialul s-a desfăşurat după un tipic militar riguros, trezind emoţii adânci în sufletele celor prezenţi.

S-au intonat imnurile de stat al României şi al eroilor, sub privirile înlăcrimate ale adunării.

Momentul culminant l-a constituit prezentarea onorului, pe marşul de întâmpinare, pentru copiile drapelelor de luptă ale Regimentelor Argeş 4 şi 44 Infanterie Piteşti. Din aceste unităţi glorioase au făcut parte ostaşii plecaţi de pe aceste meleaguri direct în vâltoarea Primului Război Mondial.

Un sobor clerical format din 9 preoţi a înălţat rugăciuni în cadrul slujbei de parastas.

Memoria celor căzuţi a fost pecetluită de un moment de reculegere în dangăt de clopot şi de salve de artificii.

În spatele fiecărui nume săpat în piatra recunoştinţei se ascunde o poveste frântă brutal: scrisori trimise de pe front care nu au mai primit răspuns, lacrimi uscate pe obrajii mamelor din sat şi uliţe care au rămas pustii.

Aceşti ostaşi au schimbat coasa şi plugul pe arma de infanterie, purtând în raniţe doar dorul de casă şi o dragoste nestrămutată pentru glie.

Monumentul de la poalele Vârfului Glămeia adăposteşte înscrisuri ce dăinuie ca un testament pentru generaţiile viitoare.

Trei plăci comemorative, sfinţite iniţial în iunie 2024 de Ziua Eroilor, spun povestea locului şi a oamenilor săi.

Primul înscris evocă figura strămoşului Aldea, întemeietorul cătunului, urmărind evoluţia administrativă a satului de la 1865 până astăzi.

Al doilea text păstrează vie memoria soldatului Aldescu Dumitru, căzut la datorie în septembrie 1941, pe frontul de est din Ucraina.

În fine, ultimul mesaj aminteşte în detaliu de luptele crâncene purtate pe aceste străvechi meleaguri în zilele de 11-13 noiembrie 1916 de trupe din Regimentele 1 şi 5 Vânători Craiova, 47 Infanterie Ploieşti, 57 Infanterie Turnu Severin, 72 Infanterie Mizil, 1 Obuziere Uşoare Slatina şi 23 Artilerie Buzău pentru asigurarea retragerii coloanelor de trăsuri ale Diviziei 13 Infanterie Ploieşti dinspre Râmnicu Vâlcea către Deduleşti şi oprirea înaintării duşmanului spre Piteşti.

Manifestarea a fost animată de discursurile pline de substanţă ale fiilor satului, oameni de frunte care îşi iubesc şi îşi îngrijesc locurile natale.

Aldeşti s-a dovedit din nou un sat bogat în omenie, unde solidaritatea şi respectul pentru trecut definesc spiritul localnicilor.

Cetăţeni, profesori, învăţători şi ingineri au evocat cu patos zestrea spirituală extraordinară primită de la străbuni.

Directoarea Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea, prof. Cristina Drăgan, a amintit cu emoţie de unchiul său pierdut pe front, care acum are o cruce simbolică.

Învăţătorul Gheorghe Cazacu a lansat o întrebare retorică despre satul de altădată, în timp ce Constantin Mosor a recitat o „Baladă pentru satul meu”.

Chiar şi de peste ocean, prin inginerul Georgică Ştirbei stabilit în SUA, dorul de casă a vibrat puternic.

Comunitatea unită s-a bucurat de prezenţa unui public numeros şi a unor invitaţi remarcabili.

La eveniment au participat fii ai satelor componente ale comunei Goleşti, oaspeţi de suflet ai gazdelor, alături de oficialităţile locale în frunte cu primarul Constantin Adrian Mitrache şi clerul slujitor în obşte.

De asemenea, adunarea a salutat prezenţa fostului prefect de Vâlcea, Iulian Comănescu.

O notă profund creştină a fost adusă de reprezentanţii Filialei „Valeriu Anania” Vâlcea şi ai Ligii Femeilor Creştin-Ortodoxe Vâlcea.

Într-un gest plin de căldură, păstrând un obicei bine încetăţenit, preotul Nicolae State-Burluşi (Badea Cârţan - Vâlceanul), o figură omniprezentă la manifestările din judeţ, a împărţit tuturor celor prezenţi iconiţe.

Întreaga ceremonie a fost condusă cu mână sigură şi dăruire de colonelul în retragere Ion Aldescu, un adevărat patriot şi sufletul organizării acestui moment istoric.

Implicarea şi tenacitatea sa au fost răsplătite cu profunde mulţumiri de către consăteni.

Legătura sa cu evenimentul este una de sânge.

Colonelul Ion Aldescu este nepot de frate al eroului Aldescu M. Dumitru, căzut la datorie pe front la 23 septembrie 1941, în satul Okteabr, comuna Maiske, raionul Djankoi, din Republica Autonomă Crimeea.

Manifestarea s-a încheiat într-o atmosferă caldă de socializare lângă digul de protecţie construit cu sprijinul fostului premier Florin-Vasile Cîţu, lăsând în urmă sentimentul datoriei împlinite, dar şi certitudinea că la Aldeşti, fiecare palmă de pământ liber este un monument ridicat în cinstea curajului lor tăcut şi absolut.