”Într-o lume în care întâmplarea face să o descopăr ca un cearceaf jilav, ridicat de pe un pat, plină de minciună, laşitate, meschinărie şi mizerie, sunt nevoit să mă comport ca un copil disperat. Eu trebuie să mă arăt, nu să mă ascund”, acestea sunt câteva din însemnările celui care a fost omul de teatru Goange Marinescu, însemnări găsite în arhiva teatrului pe un caiet de sală.
Ziua de 16 mai a anului 2000 rămâne în calendarul personalităţilor vâlcene cu cruce neagră. Înainte cu două zile de aniversarea zilei de naştere, 18 mai, omul de teatru Goange Marinescu spune adio aceastei lumi. Vestea că s-a stins fulgerător ne-a surprins pe toţi, cei din această urbe cât şi pe cei din breasla domniei sale. Chiar dacă avea multe planuri pentru acest teatru, inima lui nu a mai vrut să bată.
În acest an, când Teatrul Anton Pann împlineşte 30 de ani de la înfiinţare, aducem în atenţia dumneavoastră această personalitate a culturii vâlcene care a făcut tot ce este posibil ca acest teatru să aibe o casă a lui. A fost, este şi va fi Goange Marinescu.
S-a născut pe 18 mai 1947 la Râmnicu Vâlcea unde şi-a făcut şi studiile liceale. După terminarea studiilor universitare, absolvent a două facultăţi: I.A.T.C. Bucureşti (1966-1970), la clasa de regie a profesorilor David Esrig şi Mircea Mureşan, şi Facultatea de Limba Franceză din cadrul Universităţii Craiova (1970-1974), Goange Marinescu, timp de 13 ani, (1976-1989), se află la conducerea Teatrului Popular din Rm Vâlcea. In 1982, el urmează un stagiu de pregătire în Franţa, cu lucrarea ”Corpul uman în spaţiul şi timpul teatral”. După o perioadă de 3 ani (1989-1992), cât a lucrat ca regizor la Teatrul de Stat din Sibiu, Goange Marinescu este convins de către cel care era atunci director la Direcţia pentru Cultură Vâlcea, de dramaturgul Doru Moţoc, să preia conducerea Teatrului Anton Pann din Rm Vâlcea, în 1992. Timp de 5 ani cât a fost la cârma Teatrului Anton Pann, perioada 1992-1997, a stabilit nişte relaţii extraordinare cu regizori de renume precum Silviu Purcărete, Dan Micu, Alexandru Dabija, Mircea Cornişteanu, Horaţiu Mihaiu, Cristian Ioan şi alţii. Pentru el, adică pentru frumoasa lui "nebunie" şi pentru visul său de a face teatru la Vâlcea, au venit şi au lucrat aici toţi aceşti importanţi artişti. În baza acestor colaborări s-au creat numeroase spectacole, succesul lor fiind consemnat în presa vremii şi revistele de specialitate.
Cu spectacolul ”Decameron 645” după Boccaccio, în regia lui Silviu Purcărete, realizat în 1993, Teatrul Anton Pann a cunoscut adevarata glorie a începuturilor. Acest spectacol a ţinut mult timp prima pagină a lumii teatrale din ţară şi din stăinătate. În cariera sa a regizat mai multe spectacole, atât pentru Teatrului Anton Pann cât şi pentru alte teatre din ţară precum, Teatrul de Stat Sibiu, Teatrul de Stat Piteşti, Teatrul de Nord Satu Mare. Acestea sunt spectacolele regizate de el: ”Concurs de frumuseţe” de Tudor Popescu”, Revelion la Baia de aburi” de Eldar Reazanov, ”Oglinda după Michel de Ghelderode”, ”Cum se cuceresc femeile” de Woody Alen, ”În larg”de Slavomir Mrozek, ”Nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă”, ”Emigranţii” de Slavomir Mrozek, ”Zoo story” de Eduard Albee, ”Stele pe cerul dimineţii” de Aleksandr Galin, ”Unchiul Vanea” de A.P. Cehov. Ultima piesă regizată de Goange Marinescu a fost ”Intrigă si Iubire” de Schiller, spectacol a cărui premieră a avut loc pe 12 aprilie, anul 2000, la Teatrul de Stat Sibiu. În mai, o lună mai târziu, Goange parăseste scena pt totdeauna. A făcut tot ce este posibil pentru ca teatrul vâlcean să aibă o casă. Visul lui Goange s-a îndeplinit, dar, din păcate, el nu a putut fi părtaş la îndeplinirea acestui vis. Ne priveşte rece de pe soclul statuii care se află în actuala instituţie a Teatrului Anton Pann.
Acum, la cei douăzeci de ani de când nu mai este printre noi am dorit să aducem în atenţia cititorilor aceste câteva rânduri spre aducerea aminte a celui care a fost Goange, un om cu suflet de copil şi o poftă nebună de viaţă. Cei care au venit după Goange Marinescu, la conducerea Teatrului Anton Pann, au încercat să cultive şi să continue colaborarea cu regizori de renume pentru a face spectacole de calitate şi o imagine bună teatrului. De la succesul răsunător al spectacolului ”Decameron 645”, Teatrul Anton Pann a înregistrat numeroase succese în plan national şi international. Cele mai importante, în afara participărilor la festivaluri naţionale şi internaţionale de teatru şi a altor evenimente de gen, rămân cele patru participări în cadrul Festivalul Naţional de Teatru şi cele patru nominalizari la cel mai important eveniment al teatrului românesc- Gala Premiilor UNITER. Pe data de 11 mai 2020 la Teatrul Naţional ”Marin Sorescu” din Craiova ar fi trebuit să aibe loc cea de a XXVIII-a ediţie a Galei Premiilor UNITER, eveniment important unde numele Teatrului Anton Pann s-ar fi auzit din nou. Actorul Cătălin Andrei a fost nominalizat la categoria ”Cel mai bun actor în rol secundar”. Goange s-ar fi bucurat enorm de toate aceste realizări ale Teatrului Anton Pann. ”Ctitorul Teatrului Anton Pann” aşa va rămâne în amintirea vâlcenilor şi a celor care l-au cunoscut.
