Înfiinţat în septembrie 2019, chiar înainte de alegerile locale şi parlamentare desfăşurate în 2020, Partidul Alianţa pentru Unirea Romanilor (A.U.R.) a obţinut un scor de sub 1% la alegerile locale şi 9% la alegerile parlamentare din anul 2020. Evolutia să din următorii patru ani, datorată în mare parte unei promovări agresive în mediul online şi situaţiei economico-sociale problematice din România post pandemie şi război Ucraina -Rusia, a condus la rezultate surprinzătoare pentru clasa politică şi cetăţeni: la alegerile pentru Parlamentul European din anul 2024 a obţinut 14,9% din totalul voturilor, la alegerile locale 6,26%, la alegerile parlamentare scorul obţinut fiind dublu fata de anul 2020 (18,3%).
Cum se explică un astfel de succes fulminant într-un timp atât de scurt? Exista doua răspunsuri. Cel simplu şi compact: partidul A.U.R. îşi promovează în permanenţă discursul populist, actualizându-şi narativele la agenda zilnica naţionala şi oferind un "meniu complet" nemulţumiţilor, indiferent de culoarea lor politică. Făcând abstracţie ca este sau nu campanie electorală, liderul A.U.R., George Simion, exploatează cu fervoare evenimentele locale la care este invitat de către organizaţiile locale. Discursurile sale naţionaliste sunt urmate de băi de mulţime şi fotografierea în prezenţa simbolurilor naţionale (monumente istorice, drapele, port popular tradiţional) sau religioase (biserici, cruci, preoţi, familia tradiţională), pe care le promovează ca alternativa la europenism.
Răspunsul complex şi extins: O parte semnificativă a populaţiei României continuă să se afle într-o zona economica dezavantajată, fiind împovăraţi de noile restricţii financiare impuse de Guvern. Problema este tratată ca fiind conjuncturală, nu structurală, endemică, datorată unor excese ale unor guverne anterioare, astfel încât răspunsul autorităţilor este nesatisfăcător pentru populatie. Discrepanţa intre indicatorii macroeconomici şi viaţa de zi cu zi a cetăţenilor nemulţumiţi, lipsa unui raspuns adecvat al instituţiilor Statului, creează un sentiment de abandon care este puternic valorificat de partidele şi liderii populişti.
În imaginarul colectiv, aderarea la Uniunea Europeana ar fi trebuit să fie urmata de o creştere semnificativă a nivelului de trai, de abundenţă uniforma şi constanta. Realitatea economica însă s-a dovedit mai complexa, apărând o ruptură intre România ideală şi România reală. Liderii politici ai partidelor populiste au transformat rapid nemulţumirea populara în neîncredere, iar ulterior, neîncrederea în respingere a tot ce înseamnă politici şi instituţii ale Uniunii Europene. Vulnerabilităţile au fost transformate rapid în arme politice şi naraţiuni noi au fost scoase la lumină în discursurile pline de simbolistică crestin-ortodoxa şi naţionalistă.
Adaptarea cameleonica a ideilor populiste la principalele subiecte reale din mediul online demonstrează ca manipularea emoţională face parte din arsenalul sau de baza. Discursul sau se remarcă prin elemente de construcţie a fake news-urilor şi a unei imagini apocaliptice a viitorului României, ca stat al Uniunii Europene, ce justifică lupta poporului împotriva elitelor corupte (sistemul, Uniunea Europeana, partidele concurente). Crearea unei permanente stări de conflict, atât la nivel inter-uman, cat şi la nivel naţional, intre partide şi politicieni, vizează creşterea emoţionalităţii publicului şi polarizarea societăţii, partidele şi politicienii populisti capitalizand toata această suferinţa a oamenilor în beneficiul propriu.
Anularea primului tur al alegerilor prezidenţiale din decembrie 2024, ca urmare a experimentarii unui proces electoral limitless, prin manipularea algoritmilor de promovare ale principalelor platforme de social media, a fost un dus rece pentru institutiile din România, dar insuficient pentru a conduce la urmări semnificative privind reglementarea juridica a comunicării din mediul virtual. Oficial, au fost confirmate atacuri hibride, existenţa unui "cluster" de conturi de boti pe TikTok ce încălcau politicile electorale, dar au lipsit cu desăvârşire comunicări şi poziţii oficiale ale principalelor instituţii din România.
Institutiile statului, care aveau rolul de a asigura desfăşurarea unui vot corect, cu respectarea prevederilor legislaţiei româneşti, nu numai ca nu şi-au asumat eroarea, nici măcar nu şi-au justificat neimplicarea sau incompetenţă. În lipsa unor măsuri concrete, a unor căderi de capete sau a unor modificări legislative care să limiteze fenomenul, cetăţenii români par să fi ajuns la o singura concluzie: România ascunde ceva ruşinos sub preş.
Publicul a fost singurul care a "plătit" această eroare istorica, fiind manipulat, divizat, radicalizat, fără a i se explică ulterior modalitatea prin care a fost manipulat, pentru a nu mai repeta greşeala în viitor. Adepţii teoriilor conspiraţioniste, inclusiv parţidul A.U.R., au valorificat în continuare contextul politic şi nemultumirile unor votanţi, unindu-şi forţele cu tabara nemulţumiţilor privind politicile U.E. şi reuşind să îşi canalizeze forţele într-o aparent comună forta coalizata de fostul candidat la alegerile prezidenţiale, Călin Georgescu. Acesta din urma a preluat exact aceleaşi naraţiuni naţionaliste şi traditionaliste ale A.U.R., folosindu-le în continuare, la aproape doi ani de la evenimentele care l-au adus aproape de funcţia dorita.
Anularea voturilor din primul tur de scrutin la alegerile prezidenţiale din 2024 este un eveniment fără precedent în istoria electorală din România, totusi, niciun parţid nu şi-a asumat rolul responsabil de a aduce la lumină tehnicile discursive manipulatoare utilizate de politicienii de extrema dreapta în scopul obţinerii legitimităţii politice, prin construirea unei identităţi colective victimă a sistemului, condusă de un erou din popor. Nicio institutie publica nu a demascat temele populiste din constructia discursurilor politicienilor extremei drepte şi nici nu a solicitat limitarea propagării acestora în mediul online (încă) guvernat de algoritmi de promovare, deşi există legislatie europeana recent adoptata tocmai pentru interzicerea propagării unor ideologii extremiste, autoritare şi excluzive.
În cursul anului 2025, autorităţile din România au acordat o atenţie mai mare reglementarii campaniilor derulate în mediul online (transparentizarea reclamelor politice, identificarea conţinutului sponsorizat, monitorizarea platformelor digitale şi a finanţării campaniilor digitale etc), urmare aplicării la nivel european a unor regulamente noi privind serviciile digitale şi transparenta publicităţii politice. Totuşi, până în prezent, relaţia dintre platformele de social media, instituţiile responsabile cu securitatea naţionala şi parţidele de extrema dreapta este încă neclară. În ciuda vulnerabilităţii sale, în România vor mai există acţiuni coordonate împotriva democraţiei şi ordinii sociale, acţiuni extremiste cu posibile ingerinţe externe, întrucât cel mai probabil funcţionarii publici sunt încă în faza aprobării unor proceduri interne privind modul de abordare a problemelor de securitate naţionala.
Sfârşitul anului 2026 prinde Romania încă nepregătită pentru războiul informatic şi informaţional la care asistă atat instituţiile statului, cat şi viitorii votanţi. Vizibilitatea discursului extremist, avand teme predominant anti-europene, folosind frame-uri conspiraţioniste creatoare de emoţii negative ce polarizează societatea civilă, nu face decat să creasca în sondaje partidele extremiste şi să expuna tinerii la informaţii neverificate, denaturate, tendenţioase sau răuvoitoare. Statul nu a făcut niciun minim efort în educarea electorală şi civică a viitorilor cetăţeni votanti, prin intermediul instituţiilor sale publice, a şcolilor, a ONG-urilor partenere, a reprezenţantilor Bisericii Ortodoxe Romane sau ai oricăror alte părţi implicate, chiar şi parţial, în păstrarea democraţiei şi promovarea valorilor europene.
În timp ce educaţia civică din şcoli este încă formală, incoerentă şi inconstantă, lipsită de instrumente practice de înţelegere a mecanismelor democratice, adaptabilitatea narativelor extremiste şi populiste la factorii de influenţă din societate nu face decat să puna permanent în umbra orice alte initiative ale Statului sau Uniunii Europene. În timp ce instituţiile abia se organizeaza, partidele extremiste au furat deja startul şi îşi diversifică permanent oferta, facand-o de tip "all inclusive": consumi oricând, oricât şi este aproape gratis, cu promîşiunea ca mâine ti se va oferi şi mai mult decat azi şi nu vei mai plati nimic.
Este important de reţinut ca formarea viitorilor cetăţeni votanţi se realizeaza în cadrul familiilor lor, a comunităţilor locale, iar daca aceste medii sunt influenţate de personalităţi culturale, sportive, artistice, academice, persoane cu notorietate şi influenţă la nivel de grup social sau profesional, pozitive, cu discurs optimist şi mobilizator, tinerii vor alege întotdeauna sursele verificabile şi credibile tocmai pentru ca au avut suficiente dezamăgiri privind mass media tradiţională, afectata de coruptie sau presa online, afectata de A.I.
Recunoasterea tiparelor discursurilor populiste sau extremiste este un prim pas în recunoaşterea manipulării şi respingerea radicalizării din mediul online. Educatia media nu este doar despre educaţia tehnologică a tinerei generaţii sau despre cum să foloseasca diverse device-uri şi aplicaţii, este despre păstrarea valorilor europene, despre cunoasterea şi respectarea drepturilor omului. Este despre implicarea tinerilor în procese fundamentale ce stau la baza unui stat de drept, despre evitarea capcanelor populismului, dezinformării şi radicalizării discursive din mediul virtual. Este, în esenţă, despre păstrarea unei democraţii reale
Necesitatea de a avea o educatie media integrata în sistemul de învăţământ, cum există în Finlanda, este imperios necesara în lupta pentru protejarea democraţiei. La nivel internaţional, politicienii populisti şi extremisti lupta folosindu-se de "arme" digitale şi tehnici noi de promovare, greu detectabile de catre publicul neavizat. Hibridizarea comunicărilor publice din social media, crearea de false crize, reinterpretarea istorica a evenimentelor, folosirea simbolurilor naţionaliste şi religioase, tabloidizarea evenimentelor şi meme-ificarea, creează un mix de tehnici special concepute pentru atragerea unor categorii cat mai variate de public.
Exemplul Finlandei este dovada ca educaţia media este absolut necesar a fi implementata şi în şcolile româneşti. Considerată o competenţă esenţială pentru o educatie democratică, educaţia media îi invata pe copiii finlandezi, încă de la grădiniţă, cum să devina utilizatori critici ai informaţiei. La ora de limba materna se studiază texte media, la istorie se discută propaganda şi sursele acesteia, la arte se proiectează montaje video cu exemple de fake-news. Totul este sistematizat, adaptat pe etape de vârstă, pe opţiuni personale, avand un singur scop: dezvoltarea gândirii critice a viitorilor cetăţeni. Sa inveti a distinge şingur manipularea informaţionala înseamnă şi să părţicipi responsabil la alegeri democratice, avand opţiuni reale şi corect prezenţate.
Generaţia tânără este bine ancorata în mediul digital şi tehnologia actuala, totusi, pentru elevii români nu sunt pregătite (încă) materii de interes real, nici măcar la modul introductiv. Aceasta generatie este implicata în viaţa societăţii civile, lucreaza, face voluntariat, plăteşte taxe şi semneaza electronic documente. Aceşti tineri voteaza! Cu toate acestea, România, prin instituţiile sale, nu vede o prioritate în introducerea unei materii noi care să ofere elevilor instrumentele necesare dezvoltarii propriei analize critice privind informaţiile accesibile pe reţelele sociale.
Statul Roman nu consideră (încă) importantă alfabetizarea media a cetăţenilor, în ciuda expunerii constante la un nou factor de risc: inteligenta artificiala. În 2025, Statul a scăpat de riscuri prin organizarea de noi alegeri, rezolvând problema de suprafaţă şi cu costuri imense pentru un buget deja afectat, iar în 2028 se pregăteşte să faca probabil la fel, scapand din vedere costurile "ascunse": pierderea încrederii cetăţenilor votanţi în corectitudinea procesului electoral şi, mai ales, posibilul absenteism al acestora, datorat dezamăgirilor anterioare. În 2028, costul anulării votului cetăţenilor reali, onesti, poate fi mai mare decat costul unei ample campanii de educare civică derulata în 2025-2026 în mediul online.
Nu trebuie să ne surprindă faptul ca Partidul AUR se manifestă vizibil pe reţelele sociale, ca şi cum ar fi intr-o noua perioadă de campanie electorală. Adaptabilitatea permanenţă la dinamica platformelor de social media, la interacţiunea cu publicul, generatoare de emoţii şi implicare, face ca fiecare comunicat public al liderilor acestor partide populiste sau extremiste să aiba potenţial de publicitate electorală activa. Cu alte cuvinte, îi vedem şi auzim permanent, îi acceptăm şi îi legitimizăm atunci cand nu mai reacţionăm la acest tip de discurs, prin respingerea lipsei argumentelor logice şi a bunului simt. Se trece astfel la noi niveluri de acceptare, de emotionalitate, de interacţiuni (like, share, comment) cu publicul consumator.
Actualul discurs politic al politicianului George Simion vizează creşterea permanenţă în sondaje şi fidelizarea publicului, prin câştigarea încrederii acestuia intr-un puternic erou naţional împlinitor al speranţelor tuturor în mai bine. Promisiunile în locul argumentelor logice, emoţionalitatea în locul acţiunilor concrete. Limbajul solemn şi profetic al fostului candidat la alegerile prezidenţiale Călin Georgescu este plin de pilde, erudiţie creştină şi referinţe la istoria, tradiţiile şi valorile spirituale ale poporului român, fiind de asemenea lipsit de partea practică a rezolvarii problemelor curente ale românilor.
Aşadar, dincolo de forţa retorică a unor discursuri pline de patos rămânem cu creşterea în sondaje a unor partide pentru care campania electorală este permanenţă, agresivă, emoţională şi conflictuală. Mesajul transmis este simplu, repetitiv şi atotcuprinzător mecanismul de transmitere este simplu, astfel încât creativitatea ramane doar pentru adaptabilitatea la agenda publica. Declaratiile controversate, confruntările publice, întâlnirile publice ad-hoc sau mobilizările patriotice de pe reţelele sociale, toate genereaza conţinut pe platformele de social media, emoţie, vizibilitate, acceptare, implicare, fidelizare şi radicalizare. Toate aceste etape necesită timp, ceea ce partidele extremiste şi populiste au din plin, în lipsa unui plan concret de acţiune a instituţiilor Statului. O reacţie normală a acestor instituţii ar fi să ceara verificarea permanenta a afirmaţiilor făcute în spatiul public şi să ofere oamenilor confruntarea cu fapte şi date statistice concrete, iar, în cazul derapajelor extreme, chiar sancţionarea financiară a creatorilor şi distribuitorilor de fake-news.
Popularitatea nu trebuie să fie confundată cu validarea, discursurile trebuie confruntate cu datele concrete şi faptele. Repetiţia unor aparente de adevăr nu trebuie să conducă spre lipsa oricarei reacţii de respingere, spiritul critic trebuie să obţină mai multe reacţii decat patosul discursiv. Relatia directa a unui lider cu poporul trebuie să fie bazată pe respectarea dreptului cetăţenilor de a fi informati corect şi de face alegeri intr-un mod conştient, responsabil şi constructiv. Popularitatea unor partide trebuie să reflecte interesul pentru comunităţi care trebuie să-şi descopere identitatea, dar fără a o ingropa pe a altora. Simbolismul forţei unor grupuri trebuie folosit pentru crearea de exemple pozitive, cu poveşti despre valori morale şi sociale, cu oameni ale caror prioritati sunt bunăstarea comunităţilor în care trăiesc, oameni care creează emoţie pe durăta unei vieti, nu pe durăta unui discurs.
Un videoclip de câteva zeci de secunde poate genera mii de reacţii pe cand rezolvarea unei probleme sociale poate necesită ani de muncă. Candidatul care alege calea mai uşoară şi mai spectaculoasă nu este cel care alege şi muncă susţinută dincolo de stingerea luminilor la montaj. Aceasta muncă, rezolvarea problemelor comunităţilor sau ţării, este dificilă, lentă şi rareori devine virală i mod pozitiv. Politicienii de care are nevoie o comunitate nu sunt cei care livrează circ, ci cei care ofera pâine, asadar, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem toţi nu este despre persoanele care adună cele mai multe like-uri şi distribuiri, ci despre ce se află dincolo de discurs?
În concluzie, pentru anul 2028 nu trebuie să pregatim popcorn pentru a fi din nou uimiţi la urne, ci trebuie să ne călim emotional, să ne şcolim singuri, să ne oferim informaţii din surse multiple şi demne. Politicienii vor ieşi din nou în fata alegătorilor cu platouri politice all inclusive, la care accesul tuturor va fi gratuit, în timp ce îşi vor ascunde intenţiile şi interesele reale la fel cum îşi ascund sursele banilor reali cu care trăiesc zi de zi. Pe omul de rând, informatiile corecte il pot ajuta să ramana ancorat în realitatea dură, care il căleşte şi îi da încredere optimistă în rezolvarea problemelor, dar il pot ajuta şi să evolueze, să îşi depăşească limitele. Informatiile corecte şi complete il pot ajuta să devina un cetăţean puternic, mai bun cu cei din jur, mai înţelegător cu categoriile defavorizate, mai încrezător în forţele proprii. Îl pot ajuta să devina formator de caractere, un căutător de oportunităţi, fonduri şi instituţii abilitate să dezvolte comunitati locale puternice. Informatiile corecte il pot ajuta să evite soluţii salvatoare promise de falşi demizei sau false sperante ce vor fi transformate în înjurături încă din primul mandat al celor care s-au folosit de orice, mai putin de propria expertiza profesionala şi propria experienţa de viaţa pentru a face mai bune vieţile oamenilor care i-au ales.
Ce avem de făcut, în calitate de cetăţeni europeni, este să căutăm informaţii, din surse verificabile, reale, să ne implicăm în acţiuni benefice pentru comunitatea din care facem parte, să căutăm surse de finanţare şi oameni disponibili, institutii responsabile, să intram în politică daca credem ca este nevoie de o viziune noua. Trebuie să învăţăm noi înşine şi să îi învăţăm şi pe cei din jur ca puterea sta în acţiune, în exemple bune, în incredere, în informare corectă şi comunicare cinstita. Puterea unui stat sta în tinerii educati şi în dorinţa lor de a transforma realitatea intr-o lume mai buna. Cere fapte, nu vorbe! Cere informare corectă şi ajutorul instituţiilor europene, nu iti poate nimeni oferi ceea ce nu ceri!
