Azi noapte am fost prinţ al Danemarcei. O arătare într-un linţoliu jerpelit văzut-am colindând pe străzile din Râmnic.
Cu zgomot de cătuşe zdrăngănite a Gutău îmi semăna, ipocrit precum fosta-i mână de ajutor Romeo Rădulescu se arăta, servil precum Remus Grigorescu se dovedea, mers împleticit de novice credul ca al lui Grig Crăciunescu avea, iar de marginile zdrenţuitului său veşmânt, pătat a vopsea fosforescentă din stocul DNA, îi atârnau ca o marjă de eroare Dani Câmpeanu, Bogdan Ţigaret, Brăgău şi întreaga listă de consilieri locali ai PSRO, ba chiar şi PAS-ul lui Rotaru.
E simplu să îţi spui că nu sunt alte variante şi trebuie ales răul cel mai mic, dar nimeni nu stă să se întrebe cum de s-a ajuns în această situaţie.
Cum de o mică şleahtă de golani cu nerv, tupeu şi discursuri colorate pot pendula pe întreg spectrul de culori al politicii fără să îşi piardă din aplomb înainte de alegeri?
Despre Gutău se afirmă că are un electorat fanatic şi acest lucru e în proporţie de 90% adevărat. Până şi dincolo de limita teritorială a municipiului aud replica: ”A furat, dar a şi făcut!”.
Abstractizarea furtului este o pacoste care le-a deschis căi largi de evoluţie trepăduşilor penali din politică. Corect ar fi: ”Ne-a furat, dar a şi făcut!”, pentru că bietul candidat cu antecedente penale nu a furat din banii de pensie ai lu’ mă-sa mare, ci direct din contribuţiile cetăţenilor la bugetul local, naţional şi european. La fel, nu a furat ca să facă pentru alţii, ci doar pentru el.
Într-o emisiune de pe Digi24, fostul său locotenent, Romeo Rădulescu, se bătea cu pumnul în piept că este unul dintre adepţii principiilor anti-corupţie. Serios, dom’le?
Ai meritul că nu ai mai continuat stilul flagrant de lucru al celui care te-a cocoţat pe scaunul de viceprimar. Dar unde îţi erau principiile când mergeai zilnic la birou, în calitate de viceprimar, pentru a asista la punerea în practică a căpuşării bugetului de investiţii al Primăriei Râmnicului?
Nu te vezi nici măcar complice moral la cea mai neagră perioadă de furt, deposedare de proprietăţi şi jaf al banului public pe care a cunoscut-o acest oraş?
Uită-te la Remus Grigorescu, măcar el a ştiut să fie un ”yes-man” până la capăt. A umflat notele de bac ale unor nulităţi cu pedigree pesedist până când i-a făcut mai valoroşi decât olimpicii reali ai României şi nici nu a crâcnit atunci când Cîlea şi Pricopie i-au pus capul pe butucul DNA, fără a-l mai lăsa să se adape din programul ”lapte de la vulpea capitolină”, furnizat fie de la statuia de a păzit sediul ASE (remodelată, ce-i drept, ca să aibă coada mai stufoasă), fie direct de la sânul familiei Bleotu.
Priveşte barem spre Agamiţă Dandanache de ţi-a fost coleg de partid şi îşi rătăcise adeziunea UNPR prin sertarul lui Mircia Gutău. Este posibil să fie un biet copil de mingi sacrificat sub stindardul alianţei Buican-Gutău, dar în afara voturilor date prin Consiliul Local nu se poate lăuda cu o panoplie de mici găinării edilitare şi cu o avere construită aproape integral din subcontractarea unor lucrări publice.
Are, ce-i drept un traseu mai împleticit prin politica locală, dar nu din cauza chingilor penale sau morale care să-l lege de jaful la care unii dintre voi aţi fost părtaşi şi martori direcţi.
În Danemarca, conform unor studii efectuate an de an, cică ar trăi cei mai fericiţi oameni de pe planetă. Păi, acelaşi lucru este valabil şi în Râmnic, unde alegătorii trag speranţa că voi le cereţi doar voturile, nu şi cifrul de acces la seiful bugetului local.
Lăsaţi pentru o zi sau două puseele de tupeu de borfaşi în căutare de lustragii voluntari, accesele de ţaţe bârfitoare care se dau uşă de biserică şi pozele de fete virgine cazate în bordel.
Nu de alta, dar ritmul de culegere a primarilor râmniceni de către DNA este de unul la 7 ani: 2006-Gutău, 2013-Frâncu. La final de viitor mandat, în 2020-... se bagă careva?
