Programul “Prima Casă” reprezintă o subvenţie pentru sistemul bancar şi pentru un anumit segment din populaţie. Nu exista niciun dubiu aici. Doar pentru BNR programul “Prima Casă” nu este o subvenţie, este “doar” o garanţie a statului. BNR adoptă aceeaşi strategie ca şi în cazul deflaţiei. Pentru BNR, scăderea preţurilor reprezintă inflaţie negativă, nu deflaţie.
Acest tip de comportament este bizar atunci când vine de la o bancă centrală, care este foarte relaxată tocmai când vorbeşte de obiectivul fundamental al politicii monetare. Am arătat în câteva rânduri că BNR adaugă obiective arbitrar, în funcţie de ce se mai întâmplă prin economie. Fără exagerare, pare că există un obiectiv pentru fiecare membru al CPM.
Pentru că există atât de multă confuzie, este bine să clarificăm lucrurile. Am să explic de ce programul “Prima Casă” este o subvenţie. În plus, am să arăt, folosind “tehnica” pentru anul 1 de facultate, cum se calculează costul pentru societate al unei subvenţii.
O subvenţie reprezintă promisiunea statului făcută unui producător că îi va plăti o sumă de bani peste preţul pieţei. Să presupunem că preţul porumbului este de 5 lei pe kg. Statul îi promite producătorului că dacă va produce porumb îi va plăti 2 lei pentru fiecare kg. Astfel, subvenţia poate să fie văzută ca o creştere a profitabilităţii sau o reducere a costului de producţie pentru producător. Ce înseamnă acest lucru pentru comportamentul producătorului? Simplu, acesta va reacţiona prin creşterea ofertei de porumb (în acest caz).
O subvenţie are următorul efect - creşte oferta produsului şi scade preţul pieţei. În absenţa subvenţiei, oferta ar fi fost mai mică şi preţul mai mare.
Acum să ne uităm la programul “Prima Casă”. Acest program preia o parte din riscul pe care îl suportă o bancă atunci când oferă un împrumut (aproximativ 50%). Acest lucru reduce costul pentru sistemul bancar şi creşte profitabilitatea (pare familiar, nu?). Efectul este simplu de dedus, de aceea nu înţeleg confuzia în retorica unora, oferta de credite creşte şi, implicit, preţul creditelor scade. Mai mult, este ceea ce observăm pe piaţa creditelor - preţul creditelor a scăzut, persoane care nu-şi permiteau un credit acum au acces şi oferta a crescut.
Înţeleg unde apare confuzia, dar asta arată doar nivelul slab de pregătire. Prin faptul că statul nu transferă efectiv sume de bani către sistemul bancar, cei care nu înţeleg bazele economiei nu percep acest program ca pe o subvenţie. În plus, nici nu prea înţeleg cum funcţionează programul. Cu puţin efort, ar fi văzut că, în cazul unui împrumut declarat falimentar, pierderea efectivă care corespunde riscului asumat de stat este la stat şi nu în sistemul bancar. Dacă o bancă dă un credit pentru 100.000 de lei, în cazul în care clientul dă faliment, jumătate din pierdere este la stat. Acum sper că este mai clar, deşi am dubii.
Să trecem la partea interesantă. Cum se calculează costul pentru societate al unei subvenţii? Graficul prezintă preţul de echilibru şi cantitatea înainte de subvenţie şi după subvenţie. Subvenţia a dus la creşterea ofertei, o cantitate mai mare de credite oferite, şi scăderea preţului. Dacă ne oprim aici, ar părea că o subvenţie reprezintă un lucru bun. Dar să ne amintim că subvenţia vine de la stat, care foloseşte bani din taxe. Astfel, trebuie să vedem costul de oportunitate.
Subvenţia duce la un beneficiu pentru consumatorii de credite (aria verde). Dar, foarte important, DOAR acei consumatori pe care îi ţinteşte subvenţia (programul). Mai departe. Subvenţia reprezintă un beneficiu pentru producători, băncile în acest caz. Acest lucru este normal, pentru că de obicei subvenţiile pornesc ca un ajutor explicit pentru producător. Şi aici se opresc beneficiile. Costul pentru plătitorii de taxe, toţi, nu doar cei care s-au calificat pentru credite, este dat de dreptunghiul albastru. Iar pierderea pentru societate, costul în bunăstare, îl reprezintă triunghiul roşu. O subvenţie reprezintă un COST NET pentru societate, o reducere a nivelului de bunăstare al întregii societăţi. Asta arată acel triunghi care este mai mare sau mai mic în funcţie de detaliile programului, perioada de timp în care este folosit, panta curbelor ofertei şi cererii.
Sper că am clarificat orice confuzii mai existau în mintea celor care susţin că acest program nu este o subvenţie. În plus, sper că am clarificat şi de ce cei care susţin acest program, dar vorbesc de hazard moral, de socializarea pierderilor în alte cazuri, au mari lacune în a înţelege cum funcţionează o economie.