Personalitatea academicianului Solomon Marcus a structurat şi vrăjit generaţii întregi cărora le-a vorbit despre matematica poeziei şi poetica matematică. Zâmbetul academicianului venea din două calităţi ale domniei sale: enciclopedismul şi interdisciplinalitatea. Omul de ştiinţă a căutat sensul în sine şi nu restul. S-a întâlnit cu literatura, atunci când a citit “Sara pe deal”, de Mihai Eminescu. A înţeles limbajul muzicalităţii versului, ca o modalitate de memorie a paradisului… A înţeles conceptul de posesie, ca bucuria imaginarului posesiei. Exigenţa ştiinţifică a fost, pentru omul Solomon Marcus, exigenţa filocalică…
Frumosul şi matematica se alcătuiesc urmând afectivitatea. De dragul frumosului (Kalokagaton, bine, adevăr şi frumos), un matematician îşi configurează eşantionul infinit de modele. Comunicarea, comunicabilitatea modelului ţin de logica cuvintelor şi a formelor. Comunicarea presupune ceremonia intelectuală. Dialogul dintre Nichita Stănescu şi Solomon Marcus s-ar putea sintetiza în versurile lui Nichita Stănescu: “Matematica s-o fi scriind cu cifre/dar poezia nu se scrie cu cuvinte/Cucurigu…”.

“A înţelege lumea înseamnă a mă înţelege pe mine”, spunea gânditorul. Soţia lui, profesoara Paula Diaconescu, i-a aplicat metoda în excelente analize stilistice.
Profesorul Solomon Marcus a învăţat de la românii Pius Servien şi Matila Ghyka…
Lecţia lui Solomon Marcus este despre a scrie viaţa cu umanitate, cu umanism.
Un mentor formator, un om al armoniilor, care ştia şi latura nietzscheană a existenţei, dar şi pe cea apolinică. Genunchiul plecat al unuia dintre discipolii dumneavoastră, acum, când pentru educaţie este nevoie, probabil, de un infarct…