Un text al lui David Bentley Hart: „În măsura în care a absorbit îndeosebi critica heideggeriană a «onto-teologiei», gândirea postmodernă tinde să clasifice sub acest cuvânt o mare varietate de naraţiuni.

Dar, ca să cităm reproşul lui Paul Ricoeur către Heidegger, această îngrădire a istoriei gândirii occidentale la unitatea metafizicii, mi se pare că exprimă un fel de răzbunare - la care, cu toate acestea, gândirea respectivă ne cere să renunţăm - împreună cu o voinţă de putere, de care, se pare că nu poate fi despărţită...

Unitatea metafizicii este o construcţie post factum a gândirii heideggeriene, intenţionând să apere propriul efort de gândire şi să justifice renunţarea la orice fel de gândire, care nu este o depăşire autentică a metafizicii...

Dar de ce pretinde această filozofie - excluzând pe cele precedesoare - că e singura care creează breşe şi inovează? Mi se pare că a venit vremea să respingem comoditatea, care a devenit o lene a gândirii, cu care se amalgamează întreaga gândire occidentală sub un singur cuvânt, metafizică...” Un text cu multe întrebări...