Volumul “Frumuseţea infinitului” (Estetica adevărului creştin) de David Bentley Hart este un exemplu pentru ceea ce înseamnă modelul formator şi devenirea, mentor-ucenic. O carte celebră, cel puţin pentru timpul actual şi ucenici talentaţi, la modul exponenţial. Aceştia sunt Vlad (Nectarie) Dărăban, traducător, Vlad (Nectarie) Dărăban şi Mihail Neamţu semnând studiul introductiv. Mihail Neamţu este un teolog al trăirilor ca sentiment livresc şi implicare postmodernă a verticalităţii expresivităţii involuntare.
Vlad (Nectarie) Dărăban este un argument pentru conceptul de valoare în paradigma culturală actuală. Are ceea ce se numeşte gen proxim şi diferenţă specifică, calmul valorilor şi epestaza limpezimilor devastatoare şi pârjolitoare. Scrie persuadant, simplu, de fapt, are politropia, rar de întâlnit într-o cultură, care sintetizează, formulează memorabil, ştiind că scriitura este memoria paradisului. Reface sensul lexemelor, al contextelor, al eufoniilor, în aşa fel încât creează stil prin contraria non contraria sed complementaria şi, mai mult, prin vămile şi vina tragică a cuvântului întrupat.
Metamorfozele textului la Vlad (Nectarie) Dărăban au inefabilul care nu devine vag din augustinienele: trandafirul trăieşte fără raţiune şi iubeşte şi fă ce vrei. Volumul lui Davind Bentley Hart reprezintă o polemică învăluitoare, prin verticalitate, a complexului tematic, care debilitează conceptul în sine de frumos, de sublim. Cunoscând “gândirea unor filozofi precum Kant, Hegel, Nietsche, Derida, Levinas etc., David Bentley Hart încearcă o regăsire a înţelesului creştin clasic al frumosului şi sublimului şi a relaţiei lor cu fiinţa”.
Ar fi de discutat semnificaţiile, diferite, complementare, între conceptul de fiinţă, sacru, sfinţenie. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu, din bibliografia românească, au adus contribuţii însemnate în această hermeneutică. Ar trebui citat aici şi Martin Heidegger, cu aserţiunea memorabilă: “Omul este poemul pe care l-a început Fiinţa, drumul către o stea. Atât şi nimic mai mult!” şi fiinţa locuieşte în interiorul sacrului, Dumnezeu în interiorul fiinţei şi divinitatea în interiorul lui Dumnezeu…
Iată comentariile lui David Bentley Hart despre Martin Heidegger: “Pentru Heidegger, patologia metafizicii constă în tendinţa ei incorigibilă de a se fixa pe vreo caracteristică a fiinţărilor în general şi a distila din aceasta un nume pentru fiinţă, pentru ca apoi să trateze fiinţările ca pe nişte imitaţii, exemple sau reflectări ale acelui lucru originar, suprem şi durabil. Cea mai interesantă observaţie care se poate face aici este că Heidegger însuşi face exact ceea ce condamnă: încheie marea inversiune a gândirii moderne, «revoluţia ptolemaică», preluând pur şi simplu caracteristica ontică a schimbării temporale, a devenirii şi vremelniciei, generalizând-o ca proces al ascunderii şi neascunderii şi făcând din ea un nume (sau multe nume) pentru fiinţă – confundând astfel acest proces cu diferenţa ontologică şi tratând fiinţa ca nimic altceva decât o reflexie a «fiinţialităţii» noastre. Peste această sincopă a fiinţei şi fiinţărilor, el înalţă, apoi, un arc al destinului (…), care distribuie lucrurile finite prin plasarea şi dislocarea lor într-un ciclu al imanenţei nesfârşite, confirmând astfel fiinţările în potenţialitatea lor (în nimicnicitatea lor) ca «temei» al fiinţei” (pag. 289 - 290).
Pagini de-o asemenea expresivitate în cultura română, interpretându-l pe Martin Heidegger, au scris Lucian Blaga, în “Trilogia culturii”, B. Fundoianu, în “Conştiinţa nefericită”, Radu Enescu - “Ab urbe condita”, Gabriel Liiceanu - “Încercare în politropia culturii”… Cartea lui David Bentley Hart este fascinantă, rezumativă ca raportare la tradiţia subiectului, înnoitoare prin glisarea, memorabilă, în actualitatea gândirii… Studiul şi traducerea lui Vlad (Nectarie) Dărăban, prin acribie şi revolta semnificantului, povesteşte despre frumuseţea infinitului şi estetica adevărului creştin între aulalia şi epestasis…
Opinii
08.02.2016
Frumuseţea infinitului (Estetica adevărului creştin)…
Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)
< înapoiînainte >