Prinţesele invizibile nu îşi plâng amarul în turnuri ferecate. Ele fac greşeala de a trăi cu cetatea inimii deschisă şi jaluzelele trase. De cele mai multe ori sunt lucide, nu tânjesc după prinţi cu suflete de slugi. Se îndrăgostesc iremediabil de servitori cu suflete regale. Nu se laudă cu coroana, nici cu diamantele, pentru că sunt nişte ciudate, nişte naive, iar basmul care arde le e suficient pentru a distruge balaurii invidiei. Prinţesele invizibile au sentimente şi se taie în cioburile resentimentelor. Se portretizează pe tronul celor care şi le permit şi ar duce o viaţă de scoică, dacă aşa ar trebui să păzească perla unei iubiri sincere. O femeie nu devine prinţesă în momentul în care o doreşte un bărbat. O femeie devine prinţesă atunci când face din spaţiul ei o mare împărăţie, abandonându-şi păpuşile de porţelan, pentru a-i găti lui cremă de zahăr ars. O femeie devine prinţesă atunci când, atingând-o, simţi că te-ai rezemat de un fir de înaltă tensiune şi vrei să mori agăţat acolo, fără scăpare.

Prinţesele invizibile există doar pentru cei care au renunţat să caute sub rochie. De la ele nu ai ce să-ţi mai doreşti, nu au ce să-ţi ofere pe parcurs, pentru că ele îţi dau totul de la bun început. Prinţesele invizibile nu incendiază regatul, însă pot să te transforme într-un bufon, când nopţi la rând adorm cu genunchii la gură, retrocedate dezamăgirilor. O femeie nu devine prinţesă pentru că este a unui prinţ, ci pentru că are un tată rege. Prinţesele invizibile nu sunt un punct de plecare, sunt mereu o destinaţie. Sunt apă şi pâine pentru cei ce nu le privesc ca pe o creaţie Disney şi s-ar lăsa, la nevoie, mai degrabă salvate de un băieţel, decât de un prinţ care ajunge prea târziu.

Prinţesele invizibile aleg poveştile uşoare şi căile grele de a le păstra. Au nevoie să simtă că trăiesc în inima cuiva fără să-şi lovească obsesiv condurii şi să-şi pună o dorinţă. Prinţesele invizibile vor să fie luate în braţe pentru a fi separate de lume şi vor să adoarmă pe jos pentru a fi iubite pe Pământ. Prinţesele invizibile trebuie descoperite şi luate de la cei care le merită mai puţin. Pentru că ele ar da tot sângele albastru pentru un sac de pace şi un pumn de libertate. Dar noi renunţăm la castele poleite pentru o bucată sănătoasă de suflet. Şi trăim apoi cu o daună lăuntrică, pentru că unele schimburi alese sunt chinuitoare, deşi corecte. Dar, ştiţi, nobleţea şi coroana aceea invizibilă, înfiptă-n creştetul inimii, ne fac pe noi, prinţesele, să-i iertăm pe alţii pentru ce nu ne-am putea ierta nouă vreodată. Şi, pătimaş, să sărutăm la rând toate broaştele din bălţi, cu gândul îndreptat sincer spre fericita lor transformare în bine, în oameni de bine, nu la cărarea care dă în poarta fiecărui palat. Căci palatele sunt ziduri, iubirile sunt aer. Nu e uşor să fii prinţesă. Să râzi la soare când plângi în suflet. Să te lipeşti când crapă bucăţi din tine şi să fugi când de fapt stai. Pentru că ea, o prinţesă adevărată, nu conduce maşini, dar nici nu-şi permite să rămână fără permis. Conduce destine, chiar dacă abia face faţă propriei soarte. Conduce destine chiar şi când ar vrea să azvârle tiara în lanul cu porumb. Şi le conduce cu capul drept şi inima sus, pentru că prinţesele nu sunt lipsite de curaj, ci de „bărbăţia” cu care şi-ar putea spune că-i totul floare la ureche.

Suntem prinţese invizibile şi nu ne e teamă să plângem când se întinde rimelul în ploaie. Suntem invizibile, dar prezente, pete de culoare şi invazie de lumină. Iubim liniştea mai mult decât puterea, dar găsim în noi puterea de a face linişte în alţii. Suntem mai mult caracter decât frumuseţe şi o dramă în viaţa celui care ne fură strălucirea. Prinţesele invizibile ştiu că oglinzile nu vorbesc, ci că timpul o face. Şi că istoriile se scriu din sufletul marilor revoluţii, în timpul cărora ele nu-şi pierd pantoful, ci anii în care s-au străduit să rămână prinţese, când puteau fi nişte muritoare obişnuite. Prinţesa invizibilă este cea despre care podeaua vorbeşte dimineaţa. Şi care, sub atingerea tălpilor reci, murmură că da, ea s-a trezit din nou şi, cu sau fără el, îşi va repara tiara. Pe care el fie n-a văzut-o, fie a trântit-o.