Miercuri, 12 august, cu începere de la ora 11.00, Consiliul Judeţean (CJ) Vâlcea şi-a asumat organizarea, în sala de şedinţe “Mircea cel Bătrân”, unei întâlniri ce va avea ca temă de dezbatere “un proiect de rezolvare şi punere în contextul cerinţelor actuale a Muzeului Satului Vâlcean”. Proiectul este iniţiat de filiala Vâlcea a Uniunii Arhitecţilor din România (U.A.R.) şi filiala Vâlcea a Uniunii Artiştilor Plastici (U.A.P.), susţin comunicatorii CJ. Este vorba despre proiectul intitulat “Muzeul Satului Vâlcean – O nouă viziune de dezvoltare (schiţă)”. În colectivul de elaborare a pliantului sunt incluşi în calitate de întocmitori (?!?) şi arhitectul Tamina Lolev şi urbaniştii Iulian Canov şi Cristian Zlota din partea biroului de arhitectură şi urbanism Wolfhouse Productions, deşi coordonarea proiectului este asumată de arhitectul vâlcean Alexandru Suciu, alături de care sunt trecuţi preşedinţii UAR Vâlcea, arhitectul Cristian Dinulescu, şi UAP Vâlcea, artistul plastic Gheorghe Dican.

Schiţă copy-paste după proiectul de management al actualei conduceri

Cu toată preţuirea pentru ultimii menţionaţi, trebuie să atragem atenţia conducerii CJ Vâlcea că proiectul prezintă tuşe groase de naivitate, dacă nu de neştiinţă, dar şi multe elemente care seamănă izbitor cu puncte din proiectul de management (pentru perioada 2015 - 2019) cu care directorul Muzeului Judeţean “Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea, prof. dr. Claudiu Tulugea, a câştigat în aprilie anul curent concursul pentru funcţia pe care o deţine. Amintim aici, din lipsă de spaţiu, dar mai ales din dorinţa de a nu a genera polemici puerile cu specialişti în arhitectură şi urbanism, numai câteva exemple. În primul rând, inclusiv actuala conducere a muzeului a sesizat CJ, ca instituţie tutelară, că lipsa acută de personal poate impieta asupra funcţionării şi dezvoltării muzeului. Principalele obiective ale echipei de la Muzeul Satului sunt, conform aceluiaşi document existent pe site-ul CJ Vâlcea: reconstituirea unor troiţe şi cruci de pomenire, reconstituirea unor mori cu făcae sau ciutură; reconstituirea unei fântâni de mal cu capete de cai; reconstituirea unor foişoare de pază şi stupine tradiţionale; achiziţionarea unor monumente de arhitectură populară din subzona etnografică Valea Olteţului; achiziţionarea unei gospodării din zona Horezu - Vaideeni. Esenţială în completarea patrimoniului etno-cultural de la Bujoreni rămâne, în opinia noastră, reconstituirea unui monument de arhitectură comunitară, primăria din Genuneni (programat în perioada 2016-2019, când va fi şi prins în bugetul instituţiei), element. definitoriu al satului tradiţional vâlcean. Prin schiţa de proiect, reprezentanţii UAP şi UAR propun completarea organigramei, lucru pe care, la solicitarea colectivului existent deja la Muzeul Satului, îl propune CJ şi actuala conducere în planul de management. “Propunem redimensionarea numărului de posturi (muzeografi, restauratori, gestionari-custode, muncitori) pentru a putea implementa optim proiectele culturale propuse”. Activităţile din ciclul “Şcoala altfel” fac parte deja din programul Muzeului Satului şi amintim aici numai “Satul Bunicilor”.

Toată lumea este de acord că Muzeului Satului îi lipseşte o parcare generoasă, în care să staţioneze şi autocare. Conducerea Muzeului Satului, prin profesor dr. Ionuţ Dumitrecu, şi-a propus finalizarea reamenajării actualei parcări în funcţie de fondurile existente, pentru una mai mare fiind nevoie de cumpărarea unui teren, lucru sesizat şi de cei de la UAP şi UAR. “Pentru parcări, există posibilitatea achiziţionării terenului adiacent livezii de la Nord”, se menţionează în documentul ce va fi supus dezbaterii miercuri, la CJ. Poate că nu ar strica să vedem şi cine controlează terenuri (dar şi cum le-a obţinut) în vecinătatea Muzeului de la Bujoreni. Facem cuvenita precizare aici că vechea parcare a muzeului a fost retrocedată şi acum serveşte drept mic târg privat de produse cerealiere şi altele, după cum a dorit actualul proprietar.
În aprilie a.c., Claudiu Tulugea a câştigat competiţia pentru funcţia de manager al Muzeului Judeţean în faţa actualului director al Fundaţiei HAR, Luiza Barcan. Aceasta s-a bucurat de sprijinul făţiş, vocal şi, în unele cazuri, dincolo de limitele bunului simţ, inclusiv de reprezentanţi ai UAP, în frunte cu Gheorghe Dican şi un apropiat al acestuia din presă. Nu înţelegem de ce este nemulţumită Uniunea Artiştilor Plastici cât timp ea s-a bucurat de un număr mare de evenimente organizate inclusiv la Muzeul Satului, iar dacă numărul şi/sau calitatea acestora a lăsat de dorit, asta cade strict în sarcina secţiei de Artă din Muzeul Judeţean condusă tocmai de... Gheorghe Dican.

Strămutarea Bisericii de lemn de la Angheleşti, tun marca HAR

Fundaţia Habitat şi Artă în România (HAR) şi susţinătorii ei, cel puţin cei din UAP, nu sunt străini de un obiectiv important adus relativ recent în curtea Muzeului Satului din Bujoreni, biserica de lemn de la Piterari - Angheleşti. Din păcate, şi cu multe controverse legate de fondurile care au asigurat transpunerea în practică a proiectului. Proiectul “SALVart – Metode şi tehnici avansate de conservare şi restaurare perntru patriomoniul cultural – istoric imobil” este proiectul pentru care, conform Mecanismului Financiar al SEE – Fundaţia ONG, apare finanţat cu 73.000 de euro din valoarea totală a proiectului de 98.746 euro, diferenţa urmând a fi suportată de beneficiar, Fundaţia HAR. Termenul de implementare a proiectului este de 20 de luni, până în 31 decembrie 2010. Alături de Fundaţia HAR, în proiect apar ca parteneri Muzeul Judeţean Vâlcea, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti şi Dacapo University For Vocational Crafts din Suedia. Proiectul consta în salvarea şi muzeificarea schitului de la Angheleşti (demontare, transport, restaurare-conservare şi montare, achiziţionare materiale, plata orelor suplimentare pentru muncitori ş.a.), Muzeul Judeţean urmând a contribui doar cu amplasamentul şi cu specialiştii în timpul programului normal de lucru. Până la urmă, proiectul s-a întins pe până la sfârşitul lui 2013, lucru recunoscut parţial şi de cei de la HAR. În lista finală a beneficiarilor de finanţări pentru anul 2012 a Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN) apare din nou Fundaţia HAR, cu proiectul “SALVart – Lucrări de restaurare şi conservare la Biserica de lemn Pietrari – Angheleşi 1655”. Proiectul a fost evaluat cu 75,67 puncte, fiindu-i aprobată o finanţare de 34.955 lei. Din documentele existente la CJ Vâlcea reiese că a fost vorba despre editarea unei cărţi cu Biserica de la Angheleşti şi nu de lucrări efective. De notat că regretatul Alexandru Nancu şiu Luiza Barcan au publicat un articol pe această temă şi în revista Buridava.
Reprezentanţii Fundaţiei HAR s-au mândrit în presa locală şi naţională cu proiectul strămutării bisericiide la Angheleşti. În toate relatările din presa vremii apare, fiind citaţi beneficiarii, că valoarea proiectului a fost de numai 50.000 de euro, fonduri alocate prin programului “EEA Grants” (finanţat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein şi Norvegiei – şi nu 73.000, cât apare în mecanismul financiar SEE) şi de la Ministerul Culturii, prin Asociaţia Fondului Cultural Naţional, lucru consemnat şi de prof. dr. Florin Epure în Revista Clipa, în 2014. Deci finanţări totale de numai 50.000 de euro, când este vorba, în realitate, de 110.000 de euro. Ce s-a întâmplat cu diferenţa? Avem convingerea că asupra acestui lucru va reflecta serios conducerea CJ Vâlcea, lăsând deoparte ciripelile hămesite alte chivuţelor de la UAP sau HAR. Până una-alta, ne aşteptăm să ia de bună sesizarea şi procurorii. Vom reveni cu noi dezvăluiri.