Căldură mare, monşer! Conform datelor furnizate de ANM, trecem prin cea mai toridă vară din ultimii 20 de ani. Lipsa prelungită a precipitaţiilor, în toată ţara, a adus economia micilor producători agricoli şi a gospodăriilor individuale, în general, la faliment. În sudul judeţului, fântânile sunt alimentate cu apă pentru localnici şi pentru animalele lor de ISU, care le aduce în cisterne lichidul vital. Vandalizarea sistemului de irigaţii prin aspersiune, exploatarea dementă a pădurilor, distrugerea neurmată de replantare a perdelelor forestiere de protecţie şi lăsarea în paragină a canalelor de irigaţii, concomitent cu demolarea staţiilor de pompare, cu furtul şi vânzarea la fier vechi a utilajelor sunt cauzele tragediei prin care trecem azi. Ţăranul român îşi îndreaptă ochii şi obrajii pe care îi şiroiesc râuri de lacrimi spre cer, implorând mila şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu m-ar mira să-l aud certându-l: “Păi, nebunilor şi proştilor, de ce nu v-aţi înfipt furca în derbedeii care, profitând de schimbarea regimului, au năvălit în ‘92, ‘93, ‘94, peste grajdurile CAP-urilor şi IAS-urilor, de le-au furat ţiglă cu ţiglă şi cărămidă cu cărămidă, lăsând vacile fără apă şi fără hrană, nişte oase într-un sac de piele, să moară în cele mai groaznice chinuri, în timp ce bietul Ion Cîlea, pe atunci şeful agriculturii din Vâlcea, vă implora măcar să luaţi animalele acasă şi voi îl înjuraţi că e comunist şi nenorocit?! De ce nu aţi înecat în Olt leprele care cărau ziua, în amiaza mare, tubulatura din aluminiu şi pompele pentru irigaţii şi aţi asistat impasibili, dacă nu aţi fost chiar şi complici, la jefuirea imensei averi aşa-zis comuniste, dar adunate în definitiv de voi şi, prin urmare, numai a voastră? Acum, udaţi cu râurile astea de lacrimi de pe obraji, câmpul pârjolit şi uimiţi-mă cu minunea revenirii la viaţă a gospodăriilor ruinate cu mână de sinucigaş şi de smintiţi!”
Din Moldova până la Marea Neagră şi din Maramureş şi Oaş până la Corabia Olteniei eşuate pe dunele de nisip călător ale sudului, soboare de sute de popi, urmate de procesiuni de mii de credincioşi, invocă toţi sfinţii aducători de ploi să desferece zăgazurile cerurilor. Până să ajungă la această situaţie disperată, nu era normal şi absolut potrivit cu rolul jucat, acela de slujitor al Domnului, ca pe timpul când se petreceau grozăviile pomenite, dumneaei popimea să fi ieşit cu crucea în mână înaintea hoardelor de împieliţaţi, să încerce să-i potolească ori cu duhul blândeţii, ori sub aspra ameninţare a blestemului aruncat peste 9 neamuri, să înceteze distrugerea viitorului atâtor generaţii care le urmează?
Azi, cu căldăruşa cu agheasmă şi cu busuiocul în mână, subordonaţii Preafericitului Daniel trag nădejde să împlinească sub semnul crucii recoltele care s-au făcut cu ajutorul irigaţiilor, sub semnul stelei lui Ion Cîlea, performanţă pe care n-aş crede-o nici dacă s-ar materializa în faţa mea din senin regretatul preşedinte al PSD Vâlcea, spunându-mi aievea: “Petrinele, te asigur că aşa o să fie, pentru că eu sunt acum Tovarăşu’ Isus, împuternicit de Ăl Bătrân să-i transmit mesajul cu ocazia celei de-a doua veniri!”.