Îmi este foarte clar de ce polticienii se atacă între ei chiar şi când propun soluţii bune pentru economie. Nu îmi este clar de ce tehnocraţii intră în acest joc. Mă refer la discuţiile despre noul Cod Fiscal.
Toate atacurile venite din partea celor care au credibilitate doar pentru că vorbesc din faţa unui pupitru se concentrează pe pericolele potenţiale ale reducerii TVA (o taxă indirectă). Încă mai sper că domniile lor înţeleg că nu este aşa şi doar fac un joc de imagine.
Reducerea taxelor în sine nu reprezintă o problemă pentru economie, din contră. Implicit, domniile lor, sper, atrag atenţia asupra derapajelor pe partea de cheltuieli a bugetului. De acolo apar problemele şi nu de la reducerea de taxe. Aici apare problema mea. De ce nu atacă domniile lor creşterea procentului cheltuielilor cu salariile în total cheltuieli bugetare? De ce nu atacă domniile lor creşterea salariului minim? De ce nu atacă domniile lor promisiunile Guvernului actual de creşteri salariale în sectorul public şi mai ales pentru demnitari? Nu ştiu şi nici nu o să înţeleg vreodată.
Partea bună este că nu trebuie să înţelegem ce vor politicienii sau tehnocraţii numiţi politic. Avem date chiar şi pentru această amărâtă de economie, care arată clar că reducerea de taxe nu reprezintă o problemă. Pe termen lung, o economie controlată ca a noastră este împinsă la extreme (boom-bust) de politica fiscală prociclică, DAR MAI ALES de politica monetară prociclică.
P.S.: Noul cod fiscal repară şi prostia făcută de Guvern când a introdus taxa pe construcţii speciale şi supraacciza pentru carburant.