Oameni harnici şi inventivi când vine vorba de îndeletniciri care să le susţină şi să le îmbunătăţească traiul de zi cu zi, locuitorii comunei Bărbăteşti au prins de câţiva ani şi gustul afacerilor cu căpşuni, zona fiind una prielnică şi cu tradiţie pentru o astfel de cultură. Este o activitate bănoasă, recunosc cei care s-au încumetat să cultive căpşuni, dar munca la o astfel de plantaţie nu e deloc uşoară, iar rezultatele, în cazul cultivatorilor români, ţin foarte mult de cum e vremea primăvara.

O afacere profitabilă, dar de familie

Până acum câţiva ani, Vâlcea era printre centrele renumite din ţară în ceea ce priveşte cultura căpşunelui. Buneştiul era cea mai cunoscută localitate din Oltenia datorită producţiei mari de căpşune care se realiza aici. Anual se obţineau în jur de 1.500 de tone de căpşune. După 1990, însă, căpşunarii din Buneşti s-au împuţinat semnificativ, mulţi alegând să se ocupe de căpşunile europenilor din ţările înstărite, iar căpşunele de Buneşti au devenit tot mai rare pe piaţă. Cultivarea căpşunilor este însă în continuare o afacere profitabilă, iar câţiva localnici dintr-o altă comună vâlceană, Bărbăteşti, au ales să îşi încerce norocul cu o astfel de cultură, una care era tradiţională în zonă. Familia Turu este printre cei care au riscat şi au câştigat cu o astfel de afacere. Au început acum patru ani. “Nu aveam ce să fac. Am rămas fără serviciu şi am decis să mă apuc de agricultură. Am început cu solariile, dar am zis să încerc şi cu căpşuni. Acum cultiv în jur de 2.000 de mp. Desfacere avem şi aici în sat, dar şi la oraş. Vom vedea cum va fi producţia de anul acesta. A dat un pic de brumă şi dacă o ţine tot aşa se ard florile şi nu avem ce mai face cu ele. Dar să ştiţi că se merită, chiar dacă trebuie să munceşti tot timpul la ele”, spune Grigore Turu.

Soiuri spornice în Europa, transplantate în România

Specialiştii din agricultură dau ca sigură reuşita unei astfel de afaceri, cel puţin pentru următorii cinci ani, şi asta pentru că ţara noastră are un climat favorabil culturii de căpşuni, iar românilor le place să mănânce căpşune, cererea pe piaţă fiind mare, în jur de 20.000 de tone anual. În plus, şi soiurile s-au diversificat, asta după ce “căpşunarii Europei”, cum erau cunoscuţi românii ce plecau la muncă în străinătate, au adus în ţară soiurile pe care le apreciază europenii. “Căpşunile pe care le avem acum sunt foarte gustoase. Sunt un soi pe care l-am adus de afară, la 70 de bani firul”, a precizat Grigore Turu. Cererea mare şi costurile relativ scăzute cu forţa de muncă reprezintă avantajele pentru înfiinţarea unei astfel de afaceri. “Este profitabilă. Muncim şi ne place ceea ce facem. La început nu am avut bani şi a trebuit să stăm să aşteptăm. Ceea ce am obţinut din producţia din primul an l-am investit pe tot şi tot aşa. Oameni nu luăm decât la cules, câteva femei care ne mai ajută, restul ne ocupăm noi, în familie. Zilnic, câteva ore mă ocup de căpşuni. Am avut căpşuni de când eram copil, dar acum, cu toate invenţiile astea, instalaţii, folii, ne-am gândit să ne uşurăm munca cât mai mult. Experienţa am căpătat-o pe percurs. Am văzut ceea ce trebuie să facem, cu ce trebuie să îmbunătăţim producţia şi să reducem pierderile... şi a mers”, adaugă Nicoleta Turu.

Bărbăteştiul, zonă cu tradiţie în cultivarea căpşunilor

Spre deosebire de ţările europene, ca Spania sau Italia, în România, cultura de căpşuni este dependentă de condiţiile meteo. „Este o afacere profitabilă, dar depinde de timp. Dacă în perioada aceea se pun ploi sau se întâmplă altceva, producţia scade. Dar oamenii încearcă. Trebuie făcut ceva... Administraţia publică din Bărbăteşti a fost întotdeauna alături de cei care vor să facă ceva. I-am ajutat şi atunci când au iniţiat diferite proiecte pe măsura 141, şi întotdeauna când li s-a întâmplat ceva. Şi eu mi-am făcut un solar, am plantat câteva căpşuni. Solul e bun pentru astfel de culturi. Comuna noastră este o zonă de tradiţie. Pe vremuri, de la Bărbăteşti se luau sute, dacă nu mii de tone de căpşuni. Oamenii revin acum la aceste tradiţii şi bine ar fi dacă în zonă ar fi şi o fabrică de prelucrare. Ar prinde foarte bine la oameni pentru că nu toţi au posibilitatea să meargă în pieţe”, spune primarul localităţii, Constantin Banacu. Fermierii preferă însă să se descurce cum pot şi de obicei îşi vând căpşunele direct de pe tarla, la marginea drumului sau în pieţele din ţară. Anul trecut, în pieţe, kilogramul de căpşune s-a vândut cu un preţ care a variat între 6 şi 10 lei.