În acest moment, există o dispută între Consiliul Fiscal şi Guvern în ceea ce priveşte efectele deciziilor incluse în noul cod fiscal pentru economie. Pe de-o parte, Guvernul susţine că impactul acestor decizii o să fie pozitiv pentru creşterea economică şi nu o să destabilizeze finanţele publice. Pe de altă parte, CF prezintă un scenariu în care efectele pozitive nu sunt aşa de mari şi finanţele publice sunt afectate. Şi mai simplu, CF estimează venituri la buget mai mici şi un impact redus pentru creşterea economică.
Cum apar aceste diferenţe? Foarte simplu. Fiecare foloseşte propria estimare pentru multiplicatorul fiscal. Aici trebuie să spun că ideea de multiplicator fiscal este la fel de periculoasă ca aceea de PIB potenţial. Aceste variabile nu se pot măsura şi astfel depind foarte mult de metoda de estimare, de numărul de observaţii folosite, de variabilele folosite şi mai ales de manipularea statistică a datelor.
Presupunând că există un multiplicator fiscal, acesta măsoară impactul asupra dinamicii PIB dintr-o schimbare de cheltuieli publice sau taxe. Şi, bineînţeles, există mai multe tipuri de multiplicator fiscal: multiplicatorul impact, multiplicatorul maxim sau multiplicatorul cumulat. Toate dau rezultate diferite.
Cel mai bun studiu despre multiplicatorul fiscal în România pe care l-am citit eu este scris de Anca Stoian şi se numeşte “The Macroeconomic Effects of Fiscal Policy in Romania” (2012). Studiul este foarte bun în sensul că arată cât de mult depind diferitele tipuri de multiplicator fiscal de metoda de estimare. Din păcate, studiul face aceeaşi greşeală pe care o fac foarte multe analize de acest gen. Ignoră aceste diferenţe de estimări şi propune soluţii de politică economică.
Revenind la discuţia noastră, diferenţele dintre CF şi Guvern rezultă din estimarea unui multiplicator fiscal diferit. CF foloseşte un multiplicator fiscal cu o valoare de 0,4 aproximativ, iar Guvernul un multiplicator fiscal de aproximativ 1. În cazul CF, 1 leu cheltuit de Guvern aduce în economie 40 de bani, de exemplu. Având în vedere această diferenţă, este normal să existe diferenţe de opinie. Şi este bine că există diferenţe de opinie. Dar, şi aici este un mare DAR, având în vedere sursa acestor diferenţe de opinie, discuţia tehnică nu trebuie adusă în spaţiul public. Multiplicatorul fiscal ar trebui folosit în discuţiile de politică economică doar ca un ghid cu foarte multe asterixuri. Aducând discuţia pe tărâmul tehnic, modelul meu este mai bun ca modelul tău, uităm un lucru foarte important, rolul codului fiscal în economie.
Codul fiscal, şi mai ales o relaxare fiscală care implică reduceri de taxe, nu trebuie interpretată contabil şi evaluată relativ la finanţele publice. Reducerea de taxe, privatizările, dereglementările, competiţia, curs liber, piaţa forţei de muncă liberă, dreptul la proprietate, sunt toate bucăţi importante în procesul de construcţie al unei economii puternice. Discuţia dintre CF şi Guvern îşi are rostul ei, dar nu este o discuţie în care să fie atrase forţe politice sau partizanii acestora din sectorul privat. Pentru restul economiei contează dacă noul cod fiscal se potriveşte în puzzle-ul pe care tot încercăm (sau cel puţin eu sper că încercăm) să îl tot construim de 25 de ani. Iar, din punctul meu de vedere, 80% din noul cod fiscal este “perfect match” cu obiectivul nostru pe termen lung.