Îşi revine creditarea sau nu? Mesajele de la BNR sau dinspre sectorul bancar ne spun că da sau că revenirea este după colţ.
În acelaşi timp, banca centrală arată către componenţa în lei a creditului ca un exemplu că politica monetară care funcţionează. De fapt acesta este mesajul din ultimul timp dinspre BNR: politica monetară funcţionează, creditarea îşi revine, uitaţi-vă la ce se întâmplă cu creditele în lei.
Aici apare o întrebare foarte importantă. Contează pentru economie dacă cineva chletuieşte 1 euro sau 4.4 RON? Răspunsul este clar, NU. Convenţia este doar o convenţie, ce contează este dacă se fac mai multe tranzacţii în economie indiferent de modul în care le contabilizăm. Astfel, BNR încearcă cel mai interesant moment de magie: uitaţi-vă la tranzacţiile în RON şi ignoraţi restul tranzacţiilor.
Dar realitatea arată altfel. Stocul creditelor pentru companii a început să scadă, iar stocul creditelor pentru persoane fizice a rămas aproape constant. Aceşti indicatori nu arată o revenire prea curând a creditării.
Este adevărat că în ultima perioadă există o creştere a creditării în lei destinată achiziţionării de imobile. Dinamica acestei componente a crescut atunci când programul subvenţionat de stat “prima casă” a fost trecut doar pe lei. Dar această componentă a creditării reprezintă doar 8% din creditele pentru persoane fizice şi cam 3% din total credite în economie. Prea puţin ca să ajute.
În final aş vrea să atrag atenţia asupra unei evoluţii interesante: creditele în euro pentru populaţie destinate achiziţiei de imobile. Acestea au continuat să crească chiar şi după deprecierea din 2008 a leului. Există două explicaţii din punctul meu de vedere. Prima, subvenţia de la stat prin programul “prima casă”. Se vede cum stocul pentru aceste credite a scăzut atunci când a început să crească cel pentru credite în lei. A doua, este posibil ca BNR să fi convins populaţia că nu va lăsa cursul să se deprecieze după 2009. Pare un lucru pozitiv, dar este o distorsionare grosolană a comportmentului actorilor din piaţă.
