Nu ştiu dacă v-a spus cineva dar votul vostru, de data asta, ne costă cinci ani din viaţă. O bucată din viitorul acela cu planuri multe şi socoteli încurcate. Nu face nici cât o găleată, nici cât o sticlă cu ţuică frumos etichetată, nici cât un cozonac, nici cât o cântare la sărbători câmpeneşti. O falsă generaţie în blugi ne poate hrăni o seară, nu un mandat. Poate că blugii lor sunt mereu dintre cei mai scumpi, dar e importantă valoarea celor care îi îmbracă. Iar asta lipseste. Poate pentru că cei care au făcut parte din adevărata generaţie în blugi n-au cerşit nimic, niciodată, ci au obţinut cu greu şi cu mândrie o etichetă care, iată, nu stă lipită pe fruntea oricui. Rămâneţi verticali şi incoruptibili pentru a nu mai ieşi în stradă plângând că aţi fost înşelaţi şi taxaţi.
Păstraţi-vă demnitatea, fermitatea şi alegeţi omul cu soluţii, nu paiaţe cu scenarii SF. Exercitaţi-vă dreptul de vot, nu vă culcaţi pe urechea că alţii ştiu ce vă doriţi, că unii ştiu ce-i mai bine pentru voi. Decizia fiecăruia dintre noi contează. Alegeţi să fiţi reprezentaţi afară de oameni care vă pot fi exemplu, nu de cei care vă pot cumpăra. Preţul e întâi un test, iar independenţa stă în oamenii care deşi au un preţ mare, nu sunt niciodată „for sale”. Voi nu sunteţi obiecte de vânzare, iar ei trebuie să afle asta. Indiferent ca sunt baroni, primariţe „bărbate”, edili spurcaţi la gură, primi şi miniştri neciopliţi, blonde pentru care „mişcarea populară” înseamnă să împingi pâinea-n vatră, luându-şi avânt de pe tocuri de lac. Faceţi un bilanţ lucid şi vedeţi cât de bine o duceţi. Dacă aţi ajuns rău, înseamnă ori că aşa aţi ales ori că e nevoie de lideri adevăraţi ori amândouă. Nu vă lăsaţi intimidaţi şi nici impresionaţi de gesturi pe care oamenii normali le fac zilnic, iar oamenii interesaţi, doar uneori. Votul nu e o afacere. Pentru unii e o şansă, pentru restul o speranţă. Iar pentru hoţi, un joker nenorocit.

Pentru noi, cei mai mulţi, e o justificare onestă, un suport necondiţionat oferit celui care nu neapărat promite mai mult, ci care a reprezentat întotdeauna o garanţie.

Nu, votul nu e un joc de noroc. Este arma voastră împotriva netrebniciilor la care nu vrem să luăm parte sau care să ne copleşească. Este exprimarea liberă după un cumul de situaţii şi un bagaj de experienţe. Este necesitatea unei ţări de a afla sincer încotro trebuie să se îndrepte şi mai ales cu cine trebuie să o facă. Ţineţi-vă capul drept pe umeri şi gândiţi-vă că pomenile, uneori, vă jignesc, nu vă satură. Alegeţi omul care nu vă tratează ca pe un nemâncat, ci candidatul care vă respectă, interesându-se de adevăratele voastre nevoi şi griji, nu de cum să căpătaţi proporţii. Votul nu e comerţ. Cei care vă învaţă asta nu pot depăşi stadiul de bişniţar. De aceea, când veţi pune ştampila, să o faceţi cu ochii bine deschişi, cu sufletul împăcat, nu datori şi mai ales cu mintea celui care nu mai vrea să sufle în iaurt.

Cât despre mine, nu, nu mă las intimidată, indiferent cum ar înţelege unii să mă jignească pentru ce scriu. De fapt, când „şefu’ la trandafiri” se adresează cu „Fă...” unei doamne, fiindcă doamnă e doar nevasta sa, când cineva îl taxează pentru „eleganţă”, mi se pare absolut normal ca ucenicii lui, la fel de veniţi cu pluta, să strige „Fă, curvo!”, după orice femeie care avansează profesional mai rapid decât au putut ei să se prostitueze vreodata in PSD pentru o funcţie.

Nu aveţi nici cea mai vagă idee că a lor campanie ar putea calma greaţa electorală, dacă în mijlocul fiecărei acţiuni ar împărţi lămâi fără număr. Chiar dacă şi-au făcut temele la sediu şi-au plecat cu manipularea în sat, tehnicile de persuasiune sunt expirate. Siguranţa unui trai decent, fără a explica şi ce e acela, garantarea proprietăţii, libertatea de exprimare şi folosirea recompenselor nu mai sunt de multă vreme nişte obiective pe care acest partid le-ar putea realiza, dat fiind eşecul pe capitole în mod repetat.

Indiferent ce sloganuri ar folosi, pe ce fond le-ar imprima, indiferent cât de tare vor copleşi o parte a alegătorilor, viitorul acestei formaţiuni va împărţi membrii în două categorii: dezertorii care sub puterea spovedaniei se vor îndrepta în alte partide şi cei veniţi cu pluta, care, în final, se vor scufunda ca Titanicul. Programele gălăgioase, lăutarii, sondajele trucate, topurile aranjate, apelul la afectivitatea colectivă şi exagerarea mizelor, adesea false nu vor mai prosti cetăţenii cu drept de vot, pentru că oamenii nu cred în fantome, cu atât mai puţin politice. Nişte persoane disperate, tiranice, arogante şi parazite pentru comunitate nu au echilibrul necesar pentru a-şi trimite soliile in Europa. Iar grosolănia cu care-şi şcolesc oamenii spre a-i ameninţa pe comercianţii care nu vor să le lipească „moacele” pe tarabe denotă presiunea sub care aceste personaje caraghioase vor să obţină o victorie,chipurile, curată.

Dat fiind faptul că resursele alocate campaniei lor sunt impresionante, la fel şi aportul baronilor locali în susţinerea interesată a unor mârşăvii, le recomand pesediştilor, spre împăcarea cu sine, pentru că cea cu propria conştiinţă e imposibilă, distribuirea multor lămâi pe la casele scârbiţilor, desigur, la pachet cu pliante şi alte obiecte reciclabile. După gustul amar de care n-am scăpat atâţia ani, cred că e o variantă pentru o despărţire acră, dar încă amiabilă. Mai vorbim, mai am multe de spus.