Uzinele Sodice Govora (USG), cel mai mare producător de sodă calcinată din România, împarte „frăţeşte“ saramura de la Salrom, aburul de la CET Govora precum şi reţeaua de canalizare cu fratele de suferinţă, combinatul chimic Oltchim.
„Muntele“ de calcar din curtea fabricii şi rezervoarele gigant umplute cu saramură scot în evidenţă dimensiunea activităţii Uzinelor Sodice Govora. Una dintre clădirile uzinei era până de curând cea mai înaltă clădire din oraş, halele de producţie ale companiei se întind pe 55 de hectare, iar iazul de decantare de pe malul drept al Oltului, unde se depozitează şlamul rezultat din procesul de producţie, se întinde pe 160 de hectare.
„Calcarul, împreună cu antracitul, urcă pe bandă, unde se face dozarea lor până ajung la cuptoare. Saramura brută pe care o primim de la Ocnele Mari o depozităm în rezervoare şi de acolo merge în instalaţia de purificare şi este pompată în instalaţia de absorţie - distilaţie. Tot aici este instalaţia de cuptoare, unde este arsă piatra şi rezultă oxidul de calciu care se transformă în lapte de var cu apă şi este pompat mai departe pentru procesul tehnologic. Apoi, bicarbonatul de sodiu merge pe filtru bandă unde se separă de apă şi este adus în calcinator, unde rezultă soda calcinată“, explică unul dintre directorii companiei.
USG dispune de o cameră de comandă, care este inima procesului tehnologic, unde sunt monitorizaţi toţi parametrii, precum temperaturi, presiuni, debite, concentraţii şi un laborator unde se analizează şi controlează parametrii chimici la nivelul fluxului de fabricaţie.
Atât Oltchim, cât şi USG au fost greu încercate în ultimii ani de pierderile cu care s-au confruntat, USG fiind în urmă cu un an pe punctul de a-şi închide activitatea din cauza protestelor salariaţilor şi a problemelor în alimentarea cu abur şi saramură cauzate de intrarea în insolvenţă a Oltchim.
„În aprilie anul trecut, aici era un haos total, angajaţii erau în greva foamei şi aproape s-a oprit fabrica, iar şeful nostru a zis «gata, nu suntem siguri ce o să se întâmple, nu mai avem încredere în viitorul companiei» şi s-a pus stop la investiţii. Între timp, am adus businessul pe calea normală, am făcut restructurări şi mai avem de făcut, am făcut economii mari la cheltuieli şi mai facem“, spune polonezul Witold Urbanowski, care de aproape un an conduce operaţiunile companiei de pe poziţia de director general.
Cu o nouă conducere, numită la finele lunii aprilie 2013, USG a reuşit în ultimele luni să negocieze contracte pe termen lung cu principalii furnizori şi a trecut printr-un proces dur de restructurare, în condiţiile în care polonezii de la Ciech care controlează din 2006 combinatul, şi-au pierdut răbdarea şi s-au hotărât să aducă activitatea pe profit. Deşi producţia de sodă a USG a crescut constant de la preluarea companiei de către Ciech, majorându-se cu 80% până anul trecut, la circa 430.000 de tone, polonezii n-au simţit încă gustul profitului.
În 2012, USG a obţinut afaceri record, de 330 mil. lei (75,8 mil. euro), dar şi pierderi în creştere cu 60%, de 56 mil. lei (12,9 mil. euro). În primele nouă luni din 2013, compania a avut vânzări de 228 mil. lei (51,3 mil. euro), mai mici cu 8,6% din cauza preţurilor în scădere la sodă, iar pierderile au urcat la 79 mil. lei (17,8 mil. euro).
Spre comparaţie, Oltchim a avut în 2013 vânzări de aproape 500 mil. lei, dar a funcţionat numai la 20% din capacitate.
În ciuda disponibilizărilor din ultimii ani de la cele două combinate chimice, economia şi locurile de muncă din judeţ continuă să se sprijine pe cele două companii, care au rămas cei mai mari angajatori din Râmnicu Vâlcea.
Spre deosebire de Oltchim, USG funcţionează în momentul de faţă aproape de capacitatea maximă de producţie, pierderile din ultimii ani fiind puse de polonezi pe seama capacităţii încă reduse a fabricii, care nu-i permite să realizeze economii de scară şi a lipsei măsurilor de optimizare a costurilor din partea vechiului management al companiei.
USG a rămas ultima fabrică de sodă calcinată din România, în condiţiile în care Upsom Ocna Mureş, cea mai veche unitate, cu o istorie de peste 100 de ani, a intrat în 2010 în faliment după ce a trecut prin mai multe privatizări nereuşite, ultima cu indienii de la GHCL.
Deşi la USG s-au făcut restructurări de personal importante, compania ajungând să mai aibă 670 de angajaţi faţă de 900 acum doi ani, productivitatea muncii, măsurată în tone de sodă produsă pe muncitor, continuă să fie cu circa 30% mai scăzută comparativ cu celelalte fabrici ale grupului.
În prezent Ciech controlează aproape 93% din acţiuni şi derulează o ofertă de preluare pentru a cumpăra restul de 7,08% din acţiuni, pachet pe care oferă 2,9 mil. lei.
„Dorim să preluăm acţiunile USG, să delistăm firma şi să curăţăm capitalurile ca să ne însănătoşim din punct de vedere bancar. De aceea este critic acum pentru mine să finalizăm cu succes oferta de acţiuni“, mai spune Witold Urbanowski.
Compania foloseşte ca materie primă calcarul adus cu trenul de la Bistriţa pe propria cale ferată îngustă cu o lungime de 41 km, iar sarea amestecată cu apă este pompată prin conductă de la Ocnele Mari pe o distanţă de 11 km.
Totuşi, cele mai mari costuri ale combinatului sunt cele cu aburul achiziţionat de la CET Govora, care reprezintă circa 40% din costurile de producţie.
