Coerenţa pentru a exprima aletheia în credinţă (Toma D’Aquino) este sintagma structurantă pentru arhimandrit exarh, stareţ al Mănăstirii Cozia, Dr. Vartolomeu Androni, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” - Râmnicu Vâlcea (în fotografie).
Personalitate complexă, părintele complineşte structurile cognitive cu cele afective.
În educaţia religioasă pe care o instaurează în mentalitatea elevilor cultivă integritatea raţiunii, a raţiunii naturale (J. Maritain), cunoaşterea raţională a existenţei lui Dumnezeu.
S-a spus: „Dumnezeu nu mai este adorat ca un stăpân, ci e iubit ca un tată. Fiecare din noi se poate simţi una cu dânsul; şi viaţa creştină e traiul la un loc cu Dumnezeu”.
Deziderat suprem pentru profesorul-preot Dr. Vartolomeu Androni, pe care îl realizează cu dezinvoltură şi iubire, iubire înainte de toate. Cultivă o „pedagogie deschisă” (C. Cucoş), cu maximum de afectivitate, care se revarsă asupra elevilor şi profesorilor Seminarului.
„Creştinismul nu este un simplu codice moral, ci un răspuns structurat al vieţii noastre, atunci când ne confruntăm cu o alteritate, invitându-ne să trăim în armonie cu ceilalţi” (Greeley).
Părintele director instituie armonia. Educaţia pentru Domnia Sa este „act liturgic”, realizată ca o mirare înfiorată (Adorno).
În acelaşi timp, părintele Dr. Vartolomeu Androni receptează şi conceptul propus de J. Derrida: „Plăsmuitorul”: „A gândi, a citi, a plăsmui, a interpreta, dar mai cu seamă a scrie înseamnă a face, a crea, a plăsmui, a inventa…” Sau pe cel de om poetic: „Omul poetic este cel ce plăsmuieşte laolaltă cu natura sau în prelungirea ei. Este cel ce face, în sensul poiein-ului grec, cel care aduce pe lume… cel ce sporeşte Fiinţa, concurând creaţia naturii”.