Cu aproximativ 60 de plângeri înaintate de către păgubiţii din cazul Harinvest SA şi o sesizare depusă inclusiv de conducerea Autorităţii de Supraveghere Financiară, DIICOT se pregăteşte să intervină în scandalul care a zguduit la finalul anului trecut piaţa de capital din România. Deocamdată nu se ştie dacă partea de cercetare va fi condusă de structura judeţeană a DIICOT sau de structura centrală. „Cred că acest lucru va fi stabilit în funcţie de valoarea prejudiciului. Încă mai apar elemente noi, iar suma de aproximativ 3,5 milioane euro care a fost avansată prima dată ar putea să crească”, consideră deputatul PDL Constantin Dascălu, păgubit de către SSIF-ul condus de Veronel Lungu cu 227.800 lei în acţiuni deţinute la SIF Oltenia.

Victime de soi

Printre cei care reclamă pierderea banilor din conturile de client sau a titlurilor emise de societăţi listate la Bursa de Valori Bucureşti sunt nume de rezonanţă din Vâlcea şi nu numai. Acţionari şi administratori din firmă, precum Veronel Lungu şi Ion Antonescu, intră în această listă, unde se mai regăsesc alţi oameni de afaceri din Vâlcea, dar şi angajaţi ai Finanţelor Publice. Deputatul Dascălu este un astfel de exemplu. În iunie 2013, acesta se putea lăuda că deţine 130.000 acţiuni SIF V Oltenia, cu o valoare de piaţă de 180.000 lei. Până în noiembrie, valoarea acestora crescuse deja la 227.800 lei, bani care s-au evaporat din contul clientului Harinvest în mod misterios. „Este declanşată procedura de cercetare penală în această cauză. Eu am depus o plângere penală împotriva lor. Nu m-am disociat de grupul păgubiţilor de la Vâlcea. Mergem cu acelaşi avocat în instanţă. Este un caz în care prejudiciul adus clienţilor este fără precedent. Aşteptăm ca ASF-ul să ne convoace la o nouă întâlnire după ce lămureşte care a fost implicarea BCR în acest caz”, susţine deputatul doljean. O primă întâlnire derulată la sediul ASF în 09 ianuarie s-a sfârşit în coadă de peşte în condiţiile în care doi dintre acţionarii din firmă şi-au trimis ca reprezentanţi fiul, respectiv ginerele, iar preşedintele Consiliului de Administraţie, Veronel Lungu, şi reprezentanţii BCR nu au fost de găsit. Deşi aşteaptă intervenţia DIICOT, păgubiţii recunosc că iau în calcul şi varianta ca să solicite ei în instanţă punerea sub sechestru asigurator a averilor acţionarilor şi a unor membri din conducerea firmei. „Trebuie să vedem şi cât va costa o astfel de acţiune. Noi încercăm să limităm pierderile pentru că până în prezent suntem cu totul nemulţumiţi de modul în care ASF a acţionat în raport cu Harinvest SA. Sunt destule semne de întrebare, dar aşteptăm şi rezultatul din ancheta deschisă de ASF către BCR, alt broker de mare calibru prin care Harinvest făcea operaţiuni pe piaţa de capital”, explică un alt păgubit din listă.

Instabilitate financiară sau devalizarea conturilor?

ASF derulează în acest moment o anchetă privind relaţia Harinvest-BCR, traderii băncii find suspectaţi de a profita de poziţia instabilă a firmei vâlcene pentru a o doborî printr-o serie de tranzacţii eşuate. Harinvest SA şi-a dezvăluit slăbiciunile financiare apelând într-un singur an la nu mai puţin de 797 de operaţiuni excepţionale de „sell-out”, metodă prin care acoperi din resurse proprii pagubele pricinuite clienţilor, situaţie în care reprezentanţii ASF nu au reacţionat. Cu toate acestea, resursele proprii s-au dovedit insuficiente, drept pentru care conturile în lei sau în titluri ale clienţilor au fost de asemenea devalizate. Cât despre practica din SSIF-ul vâlcean... „Să nu uităm că, până în 2012, la conducerea firmei a fost doamna Elena Cismaru, soţia preşedintelui Camerei de Comerţ şi Industrie Vâlcea, Valentin Cismaru, alt acţionar al Harinvest. În noiembrie 2011, un control al fostei CNVM, actualul ASF, a găsit o serie de practici frauduloase în activitatea firmei. Dacă s-a constatat existenţa acestor practici, sancţionate de altfel printr-o amendă, de ce nu s-a mers mai departe? Vorbim doar de cazuri de fraudă! Nu ştiu câţi dintre membrii de vârf din CNVM sau ASF au venit de atunci la partide de vânătoare sau la vreo pomană a porcului prin Vâlcea. Ştiu, în schimb, că salariile celor de la ASF sunt constituite din comisioane rezultate din tranzacţiile efectuate pe bursa de la Bucureşti. Aşa că şi dacă au sesizat că Harinvest nu mai făcea faţă tranzacţiilor în care se angrenase, ei nu au reacţionat pentru că un număr mare de tranzacţii le garanta un venit mai mare. Unele salarii de acolo ajung şi la 20.000 euro”, explică unul dintre capii păgubiţilor. Scandalul Harinvest a generat la sfârşitul lui 2013 şi o interpelare din partea parlamentarului şi prim-vicepreşedintelui PDL Andreea Paul adresată lui Dan Radu Ruşanu.
„1. Cum a permis ASF să se ajungă într-o situaţie de genul acesta? Care este lacuna legislativă sau de supraveghere care a permis această practică abuzivă?
2. Ce preocupări a avut ASF în perioada în care s-au desfăşurat evenimentele descrise mai sus, având în vedere că firma Harinvest a ajuns al treilea intermediar pe piaţa produselor structurate în mai puţin de un an?
3. Cine a răspuns şi de ce nu sunt penalizaţi membrii ASF care şi-au încălcat atribuţiile de monitorizare atentă a operaţiunilor desfăşurate pe piaţa de capital?
4. Care sunt măsurile pe care le veţi lua pentru a creşte eficienţa ASF în prevenţia abuzurilor şi supravegherea pieţei de capital?”, sunt întrebările cheie din interpelare. „Nu am primit încă răspuns la întrebările adresate domnului Dan Radu Ruşanu. Sunt obligaţi să îmi răspundă, dar nu ştiu cât de rapid o vor face”, susţine deputatul Andreea Paul. Alte întrebări frământă şi încing spiritele între păgubiţi: De ce nu apar retragerile în numerar ale unor clienţi făcute în ultimele şase luni? Câţi dintre păgubiţi sunt de fapt păgubiţi sau debitori către Harinvest? De la începutul acestui an, firma a pus lacătul pe sediul deţinut în clădirea BRD din centrul Râmnicului şi şi-a mutat birourile în sediul Socom SA, firmă deţinută de Ion Antonescu, membru în Consiliul de Administraţie al SC Harinvest SA.

Bănuieli şi priviri chiorâşe între păgubiţi

Timp de 15 ani, SC Harinvest SA a funcţionat în baza minimelor prevederi pentru licenţiere impuse de instuţiile de control ale societăţilor de profil. Posibilitatea ca firma să poată oferi contracte cu clauze de acces discreţionar la contul clienţilor pentru singurul agent de bursă care opera tranzacţii, Maria Voinea, este nulă. Cum şi unde au zburat banii şi acţiunile deţinute de clienţi şi cum a fost posibil ca directorii din firmă, reprezentantul de control intern şi membrii CA să nu suspecteze nimic stârneşte neliniştea printre păgubiţi.
Lista oficială a păgubiţilor conţine în prezent 62 de nume, printre aceştia regăsindu-se şi doi dintre acţionarii SC Harinvest SA. O altă listă cu circa 200 de nume a început deja să circule printre păgubiţi, pe aceasta apărând şi nume ale unor simpli deţinători de cupoane de acţiuni din Vâlcea. „Este o listă neoficială şi neasumată de nimeni. Unele sume sunt de-a dreptul ridicole, de exemplu tranzacţii de un leu. Cred că la această oră suntem trei categorii de păgubiţi: cei care au câştigat de-a lungul timpului cu Harinvest şi au pierdut doar din câştig, cei care au pierdut totul şi eventualii debitori către Harinvest, adică anumiţi clienţi care au comandat efectuarea anumitor tranzacţii şi nu au mai acoperit costurile pentru acestea. Sper ca arhiva firmei să fi rămas cât de cât în regulă pentru că altfel nici intervenţia organelor de cercetare penală nu va dezlega acest mister. Şi să nu uităm că o parte dintre noi am reclamat şi eventuale practici necinstite din partea altor brokeri de top de pe BVB”, a comentat unul dintre păgubiţi.

Jucători înveteraţi şi cuponarzi neajutoraţi

Dincolo de categoria de acţionari ai Harinvest, lista cuprinde nume care se împart în două categorii. Una a jucătorilor înrăiţi pe bursă şi alta a deţinătorilor de cupoane care şi le-au pus la păstrare în aşteptarea unor dividende sau care încercau să majoreze pachetul de acţiuni în urma unor tranzacţii rapide. „Eu jucam din când în când pe structurate, în funcţie de evoluţia acestor produse. Paguba mea se ridică la mai mult de 8 miliarde lei vechi, sumă pe care o reclamă un alt domn. Înţeleg că Maria Voinea, agentul de bursă, a generat această prăbuşire şi devalizare a conturilor. Am reuşit să vorbesc cu cineva din firmă şi cu preşedintele CA şi mi-au confirmat că ea efectua toate operaţiunile. Acum s-a internat într-un spital de boli nervoase din Bucureşti. Veronel Lungu mi-a spus la sfârşitul anului trecut la telefon: «Banii dumneavoastră sunt la BCR». De atunci nu a mai dat nimeni de el. Ştiu că are un proiect în derulare, un parc fotovoltaic lângă Sibiu, dar acolo are alţi bani. A luat un credit de 3 milioane euro din CEC şi construieşte acest parc fotovoltaic”, explică una dintre clientele care. din jucătoare înveterată pe bursă. a ajuns să fluiere lung a pagubă.
În cazul celălalt, o altă victimă recunoaşte că s-a ferit de prăbuşirea sistemului bancar din vara anului trecut şi a picat direct în faliment personal pe mâna Harinvest. “Am restras o sumă de bani din Pyraeus Bank pentru că îmi era teamă de prăbuşirea înregistrată de băncile din zona Greciei şi i-am investit în acţiuni Petrom. Speram să obţin dividendele în vara acestui an pentru a-mi asigura costurile de tratament pentru cancer. Avem aproape 62.000 euro investiţi în acţiuni. Acum nu mai am nimic”, se plânge S.V. Varianta adoptată de această persoană nu era una de neglijat în condiţiile în care, după primele nouă luni ale anului, OMV Petrom anunţa un profit de 3,6 miliarde ei, iar ultimele date confirmă faptul că, pe întreg anul 2013, profitul companiei se ridică la peste un miliard de euro.
Într-o postare pe blogul personal, analistul Cristian Dogaru semnalează atât abuzurile la care pot fi supuşi clienţii de către brokeri, cât şi crasa incompetenţă a celor de la Depozitarul Central şi de la ASF.
“1. Fondul actual de garantare nu acoperă riscul de fraudă, ci doar pe cel de faliment al brokerului. Dacă societatea de brokeraj dă faliment, fondul existent acoperă în limita a câteva milioane euro şi a 20.000 de euro per investitor (sau o fracţiune din aceştia, dacă sunt prea multe victime) pagubele. Dacă brokerul «fură» acţiunile clienţilor, le vinde fără ştirea acestora şi pleacă cu banii nu ai decât să te judeci cu hoţul sau angajatorul său cu speranţa că vei putea demonstra că au acţionat concertat.
2. Costurile pentru “blocarea” acţiunilor la depozitar sunt prohibitive. Cine nu vrea ca brokerul să aibă acces la acţiunile sale le poate “bloca” contra unei taxe de 200 lei/titlu. La un portofoliu de 10.000 lei în care intră acţiunile a 10 companii trebuie să plăteşti 2.000 lei pentru a dormi liniştit. Cine îşi permite?
3. Cu un document fals, sau uneori chiar şi cu o copie xerox, se pot obţine de la depozitar lista acţiunilor şi codurile confidenţiale ce permite apoi tranzacţionarea lor. Dacă ar exista ceva similar unui cod PIN pentru deţinătorii de acţiuni, riscurile furtului de identitate (vezi cazul Ana Maria Mihăescu) sau a tranzacţiilor abuzive s-ar reduce spectaculos (investitorul care lichidează deţineri ar trebui să introducă, pe lângă parola ordinului, şi pe cea aferentă pachetului de acţiuni deţinut).
4. Există o tradiţie de incompetenţă a organismelor de reglementare şi control care se perpetuează. Pentru mulţi, o «orbire» interesată de vreme ce organismul de control trăieşte din comisioanele celor verificaţi. Vechiul CNVM n-a zis nici pâs când se derula frauda de la FNI; actualul ASF a n-a observat neregulile de la WBS Holding-ul lui Cristian Sima, a început apoi nişte controale preventive la fondurile de pensii după furtul de identitate şi de acţiuni al Anei Maria Mihăescu, dar n-a mai ajuns şi la brokeri. Asta deşi în cazul Harinvest primele semnale (o tranzacţie nedecontată în urmă cu un an) erau vechi” - sursa cristiandogaru.blogspot.ro.