Otto, Cristi, Nelu, Sorin, Petruţ, Bobo, Adrian, Vali şi Scafa au format o echipă mixtă de vâlceni şi bucureşteni care a reuşit să obţină locul patru la una dintre cele mai importante competiţii de yachting şi este singura formaţiune care a reprezentat România. Chiar dacă locul ocupat de ei nu a fost unul pe podium, Săptămâna în Oltenia a intrat în posesia jurnalului de bord al curajoşilor băieţi care ne-au reprezentat în Grecia, pentru că, în realitate, adevărata lor poveste nu stă în spinarea unor premii, ci într-un triumf al prieteniei, perseverenţei, pasiunii şi puterii de a învinge uniţi orice obstacol.

Ca urmare a succesului din 2010, 2011 şi 2012, ediţia a 4-a Catamarane Cupa Regatta Internaţional a fost aşteptată cu mare interes de comunitatea internaţională de yachting, având loc în insulele greceşti, în perioada 19-26 octombrie 2013 şi a marcat cel mai mare succes de până acum. Ediţia a 4-a a acestei competiţii unice a început de la Alimos, pe 19 octombrie 2013, a urmat traseul Alimos - Epidaurus - Poros - Porto Heli - Spetses / Hydra – Alimos, premiul pentru câştigătorul clasamentului general, în valoare de 5.000 de euro, fiind oferit de NOVA Catamaran la ceremonia de închidere a concursului din Alimos-Grecia. Catamarans Cup a fost lansată de Istion Yachting Grecia în 2010: o competiţie internaţională care cuprinde o combinaţie de curse de navigaţie şi o săptămână de vacanţă relaxantă în insulele greceşti, cu multe evenimente secundare, cum ar fi de bun venit special pentru participanţii de pe fiecare insulă de apel, evenimente locale, ceremonii de atribuire, cocktail-uri, plajă BB-Q, mese festive şi o mulţime de alte distracţii. Mai mult de 250 de participanţi din 15 de ţări au participat la Cupa Catamarane în 2013 şi au petrecut o săptămână în Grecia, unde au putut participa echipaje indiferent de abilităţile şi experienţa lor. Pornind de la Atena, întrecerea a vizitat insulele greceşti, urmând un traseu relaxant şi plăcut, având, de asemenea, ocazia de a explora locuri de interes deosebit.

Un punct pentru… ţuică!

Grupul românesc a trecut prin multe peripeţii de-a lungul cursei, însă Scafa îşi aminteşte cu drag de sfârşitul primei seri, în care a avut grijă să noteze fiecare detaliu. Chiar şi afectiv. „La cină ne-au aşteptat festivităţi cu dansuri populare greceşti. Şi… evident, premierea după prima etapă, cu prezentare şi cupe. Am făcut poze, oficiale sau de grup. Vali se poza cu cupa din toate poziţiile. Era atât de entuziasmat încât vroia să comande o replică a cupei pentru acasă. Nelu a promis însă că ne-o dă fiecăruia s-o luăm câte o lună. La Vâlcea va sta mai mult. A fost o cursă frumoasă, am luat un incredibil loc 2. Cei care sunt prima oară pe barcă visează la locul 1”, spune cu nostalgie Scafa, unul dintre membrii bravului echipaj. Aşa cum povesteam, drumul către punctul final nu a fost unul uşor, ci plin de neprevăzut, iar echipajul a trebuit să gestioneze cu mult calm orice situaţie. „Treceam pe lângă barca organizatorilor. Mike meşterea la motorul care nu mai mergea. Ulterior aveam să aflăm că se terminase motorina. Ne-am oprit în largul insulei Aegina şi aşteptam să se hotărască ce vom face. Cursa se ţinea. Aveam patru ore să ajungem la destinaţie. Îmi vine să râd acum, dar îmi amintesc că, între timp, Vali a gătit minunat. Ouă umplute, salată boeuf cu model nautic şi gustări în formă de gărgăriţe. Le-am asezonat cu ţuică de Vâlcea la concursul de cookoff. Am întârziat puţin, dar scuzabil, având în vedere că Vali mai gătea, mai ţinea focul bărcii, mai căuta maioneza. La concursul de gătit am primit doar un punct, pentru ţuică, dar ce mai conta, eram numai cinci echipaje care reuşiseră să termine cursa”, îşi aduce aminte Scafa.

Vâlcenii nu au urcat pe podium, însă nu e cu supărare, o astfel de aventură te învaţă multe altele decât să te întreci cu alţii pur şi simplu. La inventar, n-a fost tocmai roz… ”Am mers la Istion să încheiem cu actele. Nelu a făcut o copie după clasamentul general. Am fost pe locul 4. La egalitate de puncte cu Alex de pe locul 3, dar el ne-a bătut în cursa cu punctajul cel mai mic. Am predat barca lui Apostolis, zis şi Artificius. Aveam câteva farfurii sparte de tangaj, o saltea luată de vânt… Farfuriile au fost gratis, salteaua ne-a costat 180 de euro”, mărturiseşte Cristi, la fel de entuziasmat ca Scafa.

Vali, trădat de emoţii

Finalul acestei competiţii a fost spectaculos în felul ei. De aceea nu o să facem noi o încheiere, ci o să vă redăm ultimul paragraf dintr-un frumos jurnal de bord al concurenţilor vâlceni. „În uniformă lângă barcă, facem poze la mal. Festivitatea de premiere. Până să înceapă, împart fumurile tricolore băieţilor. Care se semnează pe pavilionul expediţiei. Şi Nelu a pregătit o supriză pentru Vali. Primul invitat pe scenă. Pentru pasiunea cu care a colecţionat tot ce ţine de Catamarans Cup… E chiar Vali, care nu mai poate vorbi de emoţie. Acum va mai adăuga la colecţie şi o plachetă pe care scrie în greceşte «onoare». Pe scenă vin premianţii: Grecii, prin Alex– cu acelaşi punctaj ca al nostru – locul 3. Bulgarii, cu Catana – cea mai rapidă barcă din concurs – locul 2. Ruşii – cu şcoala de yachting în palmares – locul 1 şi 5.000 de euro. Primesc cupe. Cuvinte. Ultimul care cuvântează e Nelu – invitat de organizatori. Nelu mulţumeşte tuturor, amintindu-i pe toţi, după care, aproape toţi trec pe la masa noastră. Să ciocnim un pahar, să ne promitem că şi la anul vom fi ca să ciocnim. Pedro şi Olivier vin şi rămân mai mult. De poveşti. Printre glume în engleză, din care ascultătorii pricep cam jumătate, şi poveşti despre marinari, Pedro ne promite că, dacă vrem, ne dă una din cele 3 bărci ale sale… aşa…fără bani. Timeo danaos… Facem poze. Cu tricourile. Cu spatele. Cu talia... Cu toţii, pe scări. Eu cu Nelu mergem la barcă. Băieţii mai rămân la party. Sau, după caz, la alte bărci. Când vin, au alte tricouri. Ruseşti. Au făcut schimb. Strângem. Bagaje şi amintiri…Încă povestim. Despre ce-am înţeles şi despre ce-am realizat... Realizăm că oficial suntem pe locul 4, dar înţelegem că, adunând toate cursele… suntem pe locul 2! E ora 3. Dimineaţa la 6, vine maşina să ne ia… Bem ultimul rom…”