Mă gândeam zilele trecute la modul în care pieţele transmit semnale. Nu este un secret că, din punctul meu de vedere, intervenţia statului distorsionează semnalul trimis de piaţă prin preţuri.
În economia de piaţă semnalul este trimis de preţuri. În economia socialistă eu zic că este trimis de “coadă” pentru un anumit produs. Astfel, în economia de piaţă, un preţ mai mare semnalează cerere mai mare sau ofertă mai mică. În economia socialistă, lungimea cozii arată interesul pentru un produs sau oferta produsului.
În altă parte vreau să ajung: la motivaţii. În economia de piaţă, pentru că semnalul este dat de preţ, este stimulată munca (ai nevoie de bani). Dar în economia socialistă banii nu au valoare. Pentru a sta la coadă ai nevoie de TIMP. Aşadar, economia socialistă stimulează timpul liber (la coadă erau majoritatea bătrâni şi copii).
Bineînţeles, eu presupun aici că economia socialistă/comunistă nu va produce necesarul de bunuri pentru societate şi de aici cozile.
În concluzie: economia de piaţă stimulează natural munca, iar economia socialistă/comunistă stimulează timpul liber.

P.S.: O să revin cu o discuţie despre piaţa locurilor la coadă în sistemul economiei de piaţă.