Crin Antonescu este încă aşteptat, ca într-un “construct” de energii, când îşi poate duce fata la şcoală, şi poate spune şi altfel: merg în Agora, fiindcă liniştea pentru voi şi libertatea oamenilor politici uneori se exclud
Crin Antonescu va trebui să aibă un fuleu apreciabil, dacă nu, va fi ultimul, deşi are o vârstă tânără, pe care îl mai poate avea ca om politic de prim plan. În ceea ce priveşte structura de adâncime a unui om, nu va pierde nimic, îşi va duce liniştit copilul la şcoală, la altă şcoală, nu la cea de astăzi, când profesorii au bani de pâine, iar managerii lor sunt oameni politici uneori cu miliardele la purtător.
Copilul este o minune şi sensul lumii, dacă există, devine în preajma minunilor
În acelaşi timp, om politic, are nevoie de o formă de luciditate, pentru a reinventa limbajul dialogului cu mentorii din cultură şi politologie, rupt, într-o perioadă a orgoliului netemperat. Atunci când ”eşti învingător la scor” poţi avea rafinamentul de a acorda celor învinşi timpul medidaţiei.
Şi, oricum, în istorie, rugăciunile nu se fac pentru cei învingători, ci pentru cei învinşi. Iar opus păcatului nu este virtutea, ci căinţa.
Crin Antonescu, la dreapta, poate fi aşteptat de politicieni, precum Elena Udrea, Răzvan Mihai Ungureanu, Andrei Chiliman, Partidul ”Noua Dreaptă”, de Traian Băsescu…
Faptele sunt fapte, iar murmurul şoaptelor ţine de istorie în general şi nu de imediat. O şansă din imediat există: manifestaţiile din Piaţa Universităţii, din ţară… Acolo poate renaşte spiritul civic.
Până unde trebuie să meargă litera crizei ca să se nască spiritul ei.
De sus în jos, de jos în sus, criza doctrinară ar trebui să zguduie pentru a se constitui idei, ca apoi să poată coagula o stare de spirit. (Symokismul de care vorbea Th Mommsen) în Istoria Romei.
Starea de spirit se naşte în jurul unui construct, unui proiect
E mult pentru Crin Antonescu? Îşi poate păstra locul de primus inter pares în această construcţie? Oricum, este încă aşteptat să aibă liniştea omului care sădeşte grădina, îşi duce fata la şcoală pentru ca să-şi poată spună şi altfel: Dacă nu mergem împreună la şcoală, înseamnă că mă aflu în Agora, fiindcă liniştea şi libertatea uneori se exclud.
