Într-un articol recent, profesorul Dăianu susţine câteva mituri cu implicaţii grave pentru următorul ciclu de dezvoltare economică. Articolul are un titlu care provoacă, dar, din păcate, nu este susţinut de date: “Scăderea cheltuielilor publice ar invita recesiunea din nou – cum plătim datoriile externe contează pentru PIB”.
Profesorul Dăianu susţine că o reducere a cheltuielilor publice ar avea un impact aşa mare asupra cererii agregate încât ar împinge economia în recesiune. Ideea din spatele acestui raţionament este că cererea agregată în acest moment este susţinută de consumul sectorului de stat. Iar pentru a susţine în continuare această cerere este nevoie de mai multe venituri la buget (taxe mai mari şi colectare mai bună) şi, bineînţeles, o cheltuială publică mai mare. Raţionamenul este simplu, dar greşit/fals.
În realitate, lucrurile stau altfel. În primul rând, având în vedere multiplicatorul fiscal subunitar (cheltuieşti un 1 leu, primeşti 50 de bani înapoi), cheltuielile publice sunt susţinute din veniturile NOI ale sectorului privat. Cheltuielile publice nu sunt altceva decât un transfer prin intermediul taxelor de la sectorul privat către cel public. Singurul mod de a creşte cheltuielile publice este să taxezi ori generaţia curentă ori generaţia viitoare (împrumuturi publice) reducând astfel cererea în sectorul privat pentru generaţia curentă sau cea viitoare.
Un alt element important de care profesorul Dăianu nu ţine cont îl reprezintă importanţa consumului public în formarea PIB. Dacă urmărim contribuţia consumului sectorului public vs. consumul gospodăriilor la formarea PIB, este evident că dintre cele două consumul populaţiei contribuie semnificativ (70%), iar o reducerea consumulului sectorului public nu ar avea implcaţii pentru dinamica PIB pe termen scurt. Mai ales atunci când o reducere a consumului în sectorul public înseamnă o creştere a veniturilor şi, implicit, a consumului în sectorul privat.
Pentru a stimula creşterea economică este mult mai important de stimulat consumul populaţiei. Acest lucru se poate face prin creşterea puterii de cumpărare. Iar puterea de cumpărare poate să crească prin: scăderea credibilă a inflaţiei, scăderea de taxe sau credit. Din trei variante, statul poate să ajute la creşterea cererii agregate prin reducerea de taxe şi scăderea credibilă a inflaţiei.
Concluzia este una singură: pentru a evita recesiunea este nevoie de creşterea consumului populaţiei şi de stimularea sectorului privat. Acest lucru se poate face imediat DOAR PRIN REDUCEREA taxelor şi cheltuielilor publice (chiar dacă sunt finanţate prin împrumuturi, deoarece reprezintă o taxă pentru generaţiile viitoare).
