„Eu te-am făcut, eu te omor!”- metoda prin care liderii centrali ai partidelor de guvernământ şi-au ţinut în frâu soldăţoii din teritoriu prin intermediul ANI, DNA sau al altor mecanisme coercitive a fost abandonată lăsând loc unor metode mai finuţe de control asupra baronilor şi baroneţilor din toată ţara. Devenită o cutumă administrativă, moda baronilor a infestat România de aproape 20 de ani. Nu mai poţi găsi administraţii publice în care cineva să nu aibă rol de „tătuc al norodului”, împărţind mai mult sau mai puţin graţios funcţii, locuri de muncă, sinecuri sau te miri ce orice alt avantaj pentru cei ce îşi pleacă în faţa lui grumajul. Planuri de dezvoltare pe termen mediu sau lung, ioc. Comunităţi rămase de izbelişte, fără drumuri, fără apă, fără canalizare - cu duiumul!
Dragnea a găsit metoda de a calma spiritele inflamate ale baronilor revoltaţi de posibila regionalizare, de reducerea influenţei lor şi a adjutanţilor credincioşi de prin comune şi oraşe: descentralizarea. Procesul transferului de putere de la centru spre teritoriu, de altfel normal într-un stat civilizat, este unul cu două tăişuri. Încăput în mâna lui Dragnea şi creionat la foc rapid, proiectul descentralizării pare mai mult făcut să îi constrângă pe actualii baroni, care se vor trezi cerşind ca de obicei la „Înalta Poartă” a Palatului Victoria pentru a asigura sursa de venituri pentru noile obiective ce le-ar fi încredinţate din 2014. Baronii cerşetori de favoruri ministeriale vor rămâne cu surse sigure de venit din vânzarea posturilor de conducerea în noile servicii din subordine. Aceasta înseamnă o veşnică rotire de cadre incapabile pe aceeaşi funcţie menită a asigura cheltuiala de oraz subţire a veşnicilor ocupanţi de funcţii administrative.
Pe Dunăre, apa nu va curge nici mai repede, nici mai încet ca până acum, dar politica sectorială de transport a României va trebui adecvată „sclipirilor de inteligenţă” ale câte unui Adrian Duicu, uns administrator al porturilor de pe malul românesc al fluviului. În astfel de cazuri, fie Guvernul va trebui să intre cu bocancii în curtea baronului respectiv pentru a duce la bun sfârşit angajamentele asumate faţă de CE şi UE în acest sector, fie vom demonstra Europei înc-o dată cât de încurcă lume putem fi noi.
În faţa unor primari incompatibili cap-coadă, Dragnea a găsit soluţia: nada sclaviei administrative sub forma unui proiect cu spoieli democratice. Viceprim-ministrul a reuşit să potolească astfel şi accentele belicoase ale unor şefi de judeţ cu aere de buric al pământului şi discuţiile interminabile despre finanţarea unor obiective importante în diverse comunităţi. Exemplul cel mai bun ar putea fi domeniul schiabil Transalpina din zona Vidra, unde bietul Cîlea ar trebui să devină jupân de la 01 ianuarie 2014, conform documentului emis de Dragnea. Pentru Cîlea, însă, vestea s-ar putea să nu fie tocmai digerabilă din moment ce s-ar trezi brusc jupân pe o datorie de 7 milioane de euro plus TVA. Iar în acel moment, baronul roşu al Vâlcii chiar nu ar aveam cum să o mai dea cotită în faţa provocării reprezentate de proiectul iniţiat de Udrea.
