O nouă revoluţie în stradă cuprinde încet România. Nu vă gândiţi la revoluţii în termenii stabiliţi sau pre-stabiliţi în decembrie 1989. Românii au un mod mai lent de a se revolta, cam la fel ca prinsul poantei la un banc de către ardeleni. În România au mai existat revoluţii/revolte stradale şi după ’89. Una, cea de acum un an şi jumătate, a dus chiar la căderea guvernului Boc, iar în opinia protestatarilor de acum, cea pentru Roşia Montană ar putea duce la căderea lui Ponta. Cât de important devine proiectul Roşia Montană în societatea noastră puteţi observa din reacţiile de mai jos: unele aparţinând unor politiceni, alte unor protestatari, iar ultima reprezentând un text viral de pe internet, în care posibila fabulaţie pe tema conspiaţiilor mondiale se întrepătrunde destul de bine cu unele date tehnice.
Pesediştii din PE cer dezbatere în Parlament
În Parlamentul European, reprezentanţii PSD cer dezbateri în forul legislativ de la Bucureşti, chiar dacă salută şi intenţia liberalilor de a respinge acest proiect. Eurodeputatul PSD Victor Boştinaru a salutat atât decizia Premierului Victor Ponta de a trimite proiectul minier de la Roşia Montană în Parlamentul României, cât şi poziţia adoptată la începutul acestei săptămâni, de respingere a acestuia de către Parlament. De asemenea, eurodeputatul şi-a reiterat poziţia cu privire la acest proiect: „Aşa cum proiectul a fost conceput, sub aspect tehnic, de către investitor, nu există nicio modificare privind tehnologia utilizată. În conformitate cu obligaţiile care decurg din legislaţia europeană, nu văd cum o autoritate din România ar putea elibera un aviz de mediu bazat pe directivele europene existente astăzi, cu atât mai puţin din perspectiva modificării Directivei Europene privind Impactul de Mediu, care ar trebui să fie aplicată proiectului de la Roşia Montană. Guvernul Ponta s-a aflat într-o situaţie dramatică, generată de modul catastrofal în care guvernările succesive PD au negociat atât proiectul cât şi beneficiile pe care România urma să le obţină. Sub presiunea timpului, a pieţei şi mai ales confruntat cu perspectiva unor penalităţi dacă proiectul nu ar fi fost trimis în Parlament, Guvernul Ponta a acţionat în mod corect şi echitabil faţă de ambele tabere.” Conform eurodeputatului, Parlamentul va trebui să ia în considerare faptul că orice decizie viitoare privind exploatarea de aur în România va trebui sa facă posibilă reconcilierea dintre nevoia economică de a exploata resurse minerale şi nevoia de a proteja mediul şi asigurarea dezvoltării durabile a acelei regiuni. „În momentul de faţă, responsabilitatea revine exclusiv Parlamentului României şi cred că votul va fi rezultatul unei decizii bazate pe fapte şi date concrete, economice, sociale şi tehnice şi nu în urma unei campanii de publicitate tipice RMGC. În acest sens, orice dezbatere viitoare va trebui să implice Academia Română, Academia de Studii Economice din Bucureşti, Institutul de Istorie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, precum şi ONG-urile şi personalităţile care de-a lungul anilor au avut o poziţie bazată pe argumente solide şi o documentaţie ştiinţifică temeinică”, a mai spus eurodeputatul PSD Victor Boştinaru prin intermediul unui comunicat de presă.
Orban face paşi în faţa lui Antonescu
Nici liberalul „exilat” Ludovic Orban nu se lasă mai prejos, mai ales când poate puncta pe o temă fierbinte înaintea liderului de partid, Crin Antonescu. Pe lângă demisiile lui Ponta şi Şova cerute public pe un post central de televiziune, Orban nu se poate abţine să nu toarne, la figurat, cianură şi peste imaginea Rovanei Plumb, ministrul Mediului. „Coiniţiator al proiectului de lege privind exploatarea de la Roşia Montană este Ministerul Mediului, condus de Rovana Plumb, alt ministru (după Dan Şova) impus şi foarte apropiat de premier. Întrebată dacă va acorda aviz de mediu, doamna ministru răspundea că decizia depinde de votul Parlamentului. Întrebată cum va vota ca parlamentar, tot Rovana Plumb răspundea că în funcţie de ce îi va spune electoratul din colegiu. Adicătelea nu avem doi oameni într-unul ca în cazul lui Victor Ponta, ci vreo trei. Penibil, abracadabrant, consternant, aiuritor comportamentul celor doi (pardon, 5). Dar altceva vroiam să dezvălui. Aceeaşi Rovana Plumb, care şi-a asumat ca ministru proiectul de lege (mai mult decât favorabil RMGC) acţionează într-un alt caz total invers. Despre ce este vorba? Într-o comună din Hunedoara, Certeju de Sus, există un alt proiect de exploatare a zăcămintelor de aur, argint şi alte metale, proiect în care este implicată o companie DEVA GOLD S.A. Fără să-şi facă publicitate, compania a urmat toate procedurile legale pentru a începe exploatarea şi a obţinut inclusiv acordul de mediu, emis de Agenţia de Mediu, aflată în subordinea directă a ministrului mediului. Ce credeţi că face Rovana Plumb în acest caz? Atacă în instanţă acordul de mediu emis de agenţia de mediu, adică realizează un precedent administrativ absurd în România (o performanţă demnă de Guiness Book), contestând în instanţă un act administrativ emis de o autoritate aflată în directa subordonare. Şi asta, evident, cu scopul de a bloca proiectul sau de a-l întârzia măcar. De remarcat că impactul negativ asupra mediului este mult mai redus în cazul exploatării de la Certejul de Sus decât în cazul exploatării de la Roşia Montană”, afirmă deputatul liberal într-o postare de pe contul său de Facebook.
Pe lângă demisiile lui Ponta şi Şova cerute public pe un post central de televiziune, Orban nu se poate abţine să nu toarne, la figurat, cianură şi peste imaginea Rovanei Plumb, ministrul Mediului.
„De aici o să i se tragă lui Ponta!”
Ceva mai implicată în manifestările societăţii civile decât alţi râmniceni, Oana Dobrin a participat timp de o săptămână la demonstraţiile de la Universitate şi a reuşit cu chiu cu vai să încropească un miting anemic şi în Râmnic. „Aaa, la noi, în Râmnicu Vâlcea, nu mă aşteptam la mare lucru. Am ieşit cu câţiva prieteni în centru. Am protestat, ne-am trezit luaţi la întrebări de poliţia locală, mă rog, chestiile obişnuite. Dar în Bucureşti e pe bune! Nu cred că guvernanţii mai au loc de întors. Atmosfera din Bucureşti aduce a Piaţa Universităţii din ’90, a mişcare pro-Raed Arafat. Şi nu suntem numai noi. S-a protestat la Praga, la Montreal. Am prieteni în Canada care nu erau foarte lămuriţi de ce li se alătură tot felul de negri originari din Africa. Apoi au aflat de la un tip din Coasta de Fildeş că acelaşi lucru l-au făcut cei de la RMGC în mai multe ţări africane. În spatele lor a rămas dezastru. Şi nu cred să se fi auzit ca vreuna din ţările acelea să fi înregistrat vreun boom economic. Îţi spun, de aici o să i se tragă lui Ponta! De ce ieşim la protest? Din interes naţional. E absurd să ai Casa Regală a Marii Britanii pe post de agent de turism, BBC-ul să toarne serii de documentare despre Carpaţii sălbatici, iar tu, ca Guvern, să te zbaţi să distrugi tot ce apreciază alţii”, susţine Oana Dobrin.
Text viral împănat cu accente de teoria conspiraţiei
Motivul pentru care Berceanu şi Videanu au făcut deja jocurile companiei Gold Corporation şi ale lui Mark Rich la Roşia Montană (şi pentru care Radu Berceanu a primit, ca de obicei, o sumă impresionantă de euro, drept şpagă) ne-a fost recent dezvăluit de o echipă de ofiţeri activi din SRI, care atrag atenţia asupra faptului că miza NU este aurul. „La Roşia Montană sunt sute de tone de URANIU PUR”. De 20 de ani, minereul radioactiv este traficat de aici, în cantităţi mici, iar zbaterea celor doi ministeriabili pentru ca Gold Corporation să pună gheara pe zăcămintele de la Roşia Montană ar avea ca punct final legalizarea contrabandei cu uraniu, sub umbrela exploatării aurului. Menţionăm că în anii 2008-2009, mai mulţi membri ai grupării teroriste Farc din Columbia, arestaţi de autorităţile SUA, au declarat că au cumpărat din exploatarea de la Roşia Montană, prin interpuşi (în fapt, o reţea de traficanţi controlată de Radu Berceanu, aşa cum afirmă Serviciile Secrete române) o mare cantitate de uraniu pur.
Din verificările efectuate în legătură cu zăcământul de uraniu din zona staţiunii Roşia Montană, judeţul Alba, au rezultat următoarele aspecte de interes operativ:
- Calitatea zăcământului este deosebită, fiind considerat resursa cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume. Statul român, prin Minvest S.A. (societate controlată de asemenea de Berceanu) a concesionat în 1997 firmei canadiene Gabriel Resources Ltd. terenul pe care urmează să fie amplasată viitoarea exploatare de aur şi argint de la Roşia Montană, contra sumei de 3 milioane de dolari. Concesionarea a fost făcută în urma unui studiu efectuat de canadieni care, după ce au scanat zona prin satelit şi cu sonde moderne, au făcut următoarea afirmaţie: „Undeva, chiar sub casele oamenilor, zace o comoară compusă din vreo 300 tone de uraniu”. În subsolul afacerii cu firma canadiană, transformată între timp în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), la capitolul secret, este inserată o prevedere din care rezultă că tot ce se va găsi vreodată în cursul exploatării în afară de aur – respectiv uraniu, stronţiu, cycloniu, roşianidiu, (metale ce nu sunt în tabloul lui Mendeleev) se va regăsi în proprietatea RMGC.
- Până în prezent, nimeni nu a descris corect tipul zăcământului aurifer de la Roşia Montană. Acest lucru e foarte important pentru a înţelege ce se pune la cale: zăcământul de la Roşia Montană poate fi descris, în esenţă, ca unul dispers, cu grad scăzut de mineralizare, combinat cu eflorescenţe de tip filon, cu concentraţie mare de minereu, aceste filoane fiind dezvoltate pe distanţe mari şi care mai au o caracteristică - în zonele de contact încrucişate, având concentraţii imense de minereu, aşa-numitele vâltori conţin de la 20 la 400 kg metal, cu peste 60% aur.
Aşadar, zăcământul de la Roşia Montană conţine 500 tone aur dispers, dar, probabil, de 7-8 ori mai mult aur în filoane şi vâltori. Concluzie: exploatarea nu necesită mină de tip carieră, ea se poate face şi tradiţional, în galerie. Faptul că se insistă pe o metodă distructivă arată că se urmăreşte epuizarea totală a zăcământului şi aceasta pare a fi o comandă politică, probabil externă. O altă caracteristică a zăcământului este stratificarea geologică: sub stratul aurifer se află o prelungire geologică a zonei Băiţa, cu conţinut de substanţe radioactive, neexploatabilă economic, dar cu mare risc pentru mediu. La o ploaie torenţială, uraniul poate fi purtat sute de kilometri, iar oraşe precum Turda şi Arad ar avea sursele de apă contaminate radioactiv. Ceea ce se pregăteşte la RM seamănă izbitor cu jaful din anii ’50 de la Băiţa Plai, când zăcământul cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume a luat drumul Moscovei. „Toate acestea sunt cunoscute de către Adrian Videanu şi Radu Berceanu, din acest motiv ei încercând să urgenteze exploatarea intensivă a uriaşului zăcământ” – se arată într-un fragment al unui raport al SRI, referitor la uraniul de la Roşia Montană.
