Norocosul vâlcean care a găsit peste 54 de kilograme de monede de argint turceşti în grădina sa vrea să îşi menţină ascunsă identitatea. Dorinţa sa de a-şi păstra anonimatul este motivată, probabil, şi de faptul că Ministerul Culturii, prin Muzeul Naţional de Istorie, va trebui să îi plătească o despăgubire consistentă. Pentru istorici, însă, apariţia comorii de la Goleşti este o adevărată minune. Conform directorului Muzeului Naţional de Istorie, Ernest Oberlander (foto), cantitatea comorii descoperite de vâlcean este impresionantă: „Este vorba despre o cantitate uriaşă după toate standardele, peste 54,7 kg, o cantitate de argint care depăşeşte tot ce s-a cunoscut până acum în România ca tezaur şi este şi cel mai mare tezaur recuperat de către o instituţie publică în ultimii 140 de ani, de când muzeele recuperează în mod sistematic tezaure din România”.
Comoara din grădină
Lucrările efectuate în grădină de norocosul locuitor al comunei Goleşti au scos, în primă fază, doar o parte din tezaur la suprafaţă. Omul s-a decis atunci să anunţe Muzeul Naţional de Istorie, numărul monedelor părându-i foarte mare. "Nu vă pot da foarte multe detalii pentru că domnul respectiv nu doreşte să îi facem publică identitatea. A descoperit monedele întâmplător, în data de 1 septembrie, în apropiere de Râmnicu Vâlcea. Pentru recuperarea monedelor au trebuit să fie realizate anumite lucrări pentru că nu toate piesele erau la suprafaţă. Este fără îndoială o comoară ascunsă în condiţii tulburi, fie este vorba despre o sumă uriaşă care i-a aparţinut unui negustor sau unui funcţionar otoman, fie unui boier care avea contacte strânse cu Imperiul Otoman şi banii acestia au fost acumulaţi ca urmare a unor plăţi comerciale sau politice. La vremea aceea reprezenta echivalentul a mii de monede de aur, adică câteva mii de ducaţi din aur", a explicat directorul Muzeului Naţional de Istorie.
„Este vorba despre o cantitate uriaşă după toate standardele, peste 54,7 kg, o cantitate de argint care depăşeşte tot ce s-a cunoscut până acum în România ca tezaur şi este şi cel mai mare tezaur recuperat de către o instituţie publică în ultimii 140 de ani, de când muzeele recuperează în mod sistematic tezaure din România” - Ernest Oberlander, directorul Muzeului Naţional de Istorie.
Valoarea intrinsecă a tezaurului nu a fost încă stabilită, cercetătorii urmând să supună fiecare piesă unei expertize privind starea de conservare. "Persoana respectivă s-a oferit în mod voluntar să le predea Muzeului Naţional de Istorie, urmând ca apoi să avem o serie de aranjamente pe aceasta temă, în funcţie de prevederile legale. Va fi recompensat.
Vom face o expoziţie publică cu acest tezaur într-un an, doi", a mai spus Ernest Oberlander.








