Potcovarii sunt din ce în ce mai rari. Pe cale de dispariţie. Caii sunt şi ei tot mai puţini, iar în agricultură sunt înlocuiţi cu maşini şi utilaje. Cei ce mai practică această meserie, o fac doar din sărăcie şi doar în sate. Şi de cele mai multe ori doar în zilele de târg. Gheorghe Perţ, în vârstă de 46 de ani, din satul mehedinţean Cerneţi, a îmbrăţişat această meserie în urmă cu opt ani. A lucrat pe un şantier unde a suferit un accident. De atunci nu s-a mai putut angaja. Pentru a-şi putea creşte cei doi copii, a început să încalţe caii. „Nu sunt deloc mulţumit de cum se câştigă. Dar nu mor de foame şi nu sunt obligat să fur. Primăvara este ceva mai bine. Încalţ în jur de trei cai pe săptămână. Pentru fiecare cal primesc în jur de 40 de lei. Din banii ăştia cumpăr fier, cărbuni, electrozi. Mai rămân puţini bani. Dar mă descurc”, afirmă bărbatul între două lovituri de ciocan.
Joia cailor desculţi
Cele mai multe potcoave la face joia. Atunci e mare târg în Cerneţi. Vin oameni de prin tot judeţul. Unii cumpără potcoavele, alţii vin cu caii la potcovit. În faţa locuinţei, în plină stradă, este mare forfotă. Caii îşi aşteaptă rândul la încălţat. Nea Gheorghe asudează de zor în faţa foalelor. Târgoveţii se grăbesc, iar el nu trebuie să piardă clienţii. Trage din ţigară cu nesaţ fără a se opri din muncă. „Am doi copii şi trebuie să-i cresc. Îmi ia cam trei ore să fac potcoavele pentru un cal. Acum este cea mai multă forfoteală. În restul săptămânii mai vin sătenii să le fac o sapă, o greblă, un topor. Fac de toate, câştig şi eu ceva”, mai spune bărbatul, susţinând că meseria a învăţat-o de mic, de la un bătrân al satului, dar nu credea că va veni o vreme când va fi nevoit să pună în practică învăţăturile.
Mecanizarea îi aduce sărăcie
Cea mai mare supărare a potcovarului este legată de faptul că maşinile şi utilajele agricole înlocuiesc în totalitate calul. Şi cum Cerneţiul este cunoscut ca o localitate bogată în agricultură, sătenii apelează tot mai mult la maşini pentru lucrările pământului. „Caii sunt pe cale de dispariţie. Ăştia din UE nu mai dau voie să se muncească cu calul. Dar şi oamenii se emancipează. Aduc de afară tot mai multe maşini pentru munca în agricultură. Se va mai găsi însă şi pentru mine de muncă. Cel puţin la uneltele din agricultură. De foame nu voi muri eu”, se încurajează singur potcovarul.
