BNR răspunde unei opinii scrise de mine acum câteva zile. Are dreptate într-un aspect, dar îmi deschide noi subiecte de discuţie.

Da, am folosit media aritmetică pentru a simplifica lucrurile, din comoditate şi pentru că, matematic, media aritmetică este mai mare sau egal cu media geometrică. Diferenţa apare de la faptul că anii cu valori mai mari (inflaţie mare) aici au o mai mare importanţă. Eu cred că aşa ar trebui să fie din punct de vedere al politicii monetare, care ar trebui să corecteze pentru anii cu inflaţie mare printr-o politică monetară restrcitivă, dar nu asta discutăm aici. Accept sugestia de a folosi media geometrică şi mergem mai departe cu o inflaţie medie anuală de 45,5%.

Schimbă acest lucru cu ceva mesajul opiniei mele? Asta înseamnă că BNR a performat faţă de celelalte bănci centrale cu care am comparat-o şi cu care a pornit la drum în 1989? NU. Rămâne aceeaşi performanţă la coadă, alături de Bulgaria şi Croaţia. Sunt cetăţenii României mai fericiţi că prin media geometrică inflaţia anuală este cu puţin mai mică decât cea calculată cu media aritmetică atunci când vorbim de inflaţie de două cifre?

Ce nu ne spune domnul Constantin Chirca (director adjunct BNR) este care a fost efectul cumulativ al creşterii preţurilor cu 45,5% pe an? Ce a făcut din puterea de cumpărare această creştere? Cum a influenţat politicile economice şi de taxe sau mediul investiţional? Are această performanţă o vină pentru faptul că România este cea mai săracă ţară din EU (indiferent de ce formulă de calcul folosim)? Eu zic că DA.

Mai departe, domnul Chirca încearcă să găsească scuze pentru inflaţia mare observată în România şi propune un mod de analiza pe diferite perioade. Ce nu spune domnul Chirca este că obiectivul principal de stabilitate a preţurilor nu s-a schimbat din 1990 şi până astăzi. Ce s-a schimbat a fost regimul de politică monetară (dar sunt sigur că un asemenea detaliu este foarte bine înţeles şi nu este omis din rea voinţă). Aşadar, nu vorbim despre regim, aici vorbim despre obiectiv. Mă îndoiesc că în perioada în care inflaţia era de peste sută la sută asta însemna pentru BNR stabilitatea preţurilor. Asta se înţelegea, domnule Chirca, prin stabilitatea preţurilor, inflaţie de 200% pe an?

Şi acum, revenind la regimul de ţintire a inflaţiei... Domnul Chirca din nou ne prezintă media inflaţiei pentru perioada respectivă. Ce nu ne spune domnul Chirca este care a fost ţinta de inflaţie pentru perioada în care banca centrală “a ţintit inflaţia”. Sau nici măcar care este efectul cumulat al unei inflaţii anuale de 6,11%. Oricum am calcula, domnule Chirca, inflaţia “oferită” acestei economii de politicile gândite la BNR a fost mult mai mare decât ţinta pe care noi, ca societate, am acceptat-o prin intermediul celor pe care i-am votat în Parlament. Iar rezultatul nu depinde de modul în care calculăm, este doar realitatea: BNR a avut o ţintă şi mai mult a ratat-o. Iar ce este foarte important, domnule Chirca, este că ratarea ţintei de către BNR înseamnă putere de cumpărare mai mică pentru cetăţenii acestei ţări.

Să recapitulăm:
1) Chiar şi dacă folosim media geometrică, performanţa băncii centrale nu se schimbă atunci când ne uităm la ce au reuşit alte bănci centrale din regiune.
2) Având monopolul emiterii de monedă, este responsabilitatea BNR, de facto, de jure, implicit, explicit (cum vreţi) de a-i menţine puterea de cumpărare. A pierde 45,5% pe an din valoare este cam mult, nu vi se pare?
3) Regimul de ţintire a inflaţiei nu a reuşit să aducă inflaţia în ţintă, şi atunci, din întâmplare, decât de două ori. Mai mult, de fiecare dată când s-a ratat ţinta s-a ratat pentru că inflaţia a fost mai mare.

Echipa de la BNR are un singur obiectiv: stabilitatea preţurilor. Pentru a o ajuta, noi i-am oferit monopolul emiterii de monedă, pentru că inflaţia este un fenomen monetar. Iar echipa de care vorbiţi nici în aceste condiţii de monopol nu a reuşit să atingă ţinta de inflaţie pe care a ACCEPTAT-O iniţial.

Domnule Chirca, cum judecaţi dumneavoastră performanţa BNR cu 45% inflaţie medie pe an şi cu ratarea ţintei aproape în fiecare an: dispreţ faţă de moneda proprie, rea voinţă faţă de cetăţeni sau NEŞTIINŢĂ?