Profesorul Daniel Daianu prezintă într-o opinie apărută astăzi o explicaţie pentru veniturile din profit mai mici la buget în condiţiile unei creşteri economice peste aşteptări.
Concluzia: “Una peste alta, mersul creditului foarte greoi în economie, extinderea arieratelor, creşterea preferinţei pentru lichiditate, explică încasări fiscale inferioare - dincolo de sistemul defectuos de colectare, de corupţie, de deturnarea banului public, de evaziune fiscală şi «ascunderea» profiturilor.”
După cum vedeţi, nimic despre rolul politicilor economice. Este politica fiscală adecvată pentru această economie sau pentru această perioadă? Şocul din creşterea salariului minim pe economie sau al veniturilor angajaţilor din sectorul public nu explică o parte din veniturile bugetare sub aşteptări? Chiar nu ne aşteptăm la niciun impact negativ din creşterea taxelor de la începutul anului? Sau, cât de mult influenţează creşterea economică, negativ sau pozitiv, o politică monetară cu trei obiective şi niciun instrument? Chiar nu există niciun cost pentru economie de pe urma intervenţiilor directe în piaţa valutară şi interbancară?
Acestea sunt doar câteva exemple, dar, din punctul meu de vedere, mult mai important pentru ceea ce observăm astăzi este mersul greoi al creditului, care este un “fenomen” ce durează de 5 ani (la fel şi preferinţa pentru lichiditate). Ce s-a schimbat de anul trecut şi până acum ar trebui să fie cea mai importantă explicaţie, nu situaţii pe care le observăm de 5 ani.
Un al doilea element foarte important este legat de creşterea economică. În primul trimestru, creşterea economică pare mare datorită unei schimbări de metodologie şi datorită efectului de bază. Niciuna din cele două nu aduce venituri mai mari la buget.
Trecând peste concluzii, cele mai mari divergenţe le am cu profesorul Daianu atunci când mă uit la soluţiile propuse: “Trebuie să fie combătută risipa şi hoţia din companiile de stat şi trebuie să fie uşurat accesul firmelor bune la creditare. Mingea este aici în terenul bancherilor. Statul poate promova linii speciale de finanţare de la BERD, BEI etc. Piaţa de capital poate deveni un vehicul de finanţare pentru întreprinderi care nu se tem de transparenţă, care acceptă listarea. Clarificarea statutului Rasdaq ar ajuta în acest sens. Problema întreprinderilor mici şi mijlocii este mai acută, ele fiind dezavantajate în raport cu companiile mari. Fondurile europene au un rol cheie în a suplimenta lichidităţile în economie; ele se adresează, în nu puţine situaţii, IMM-urilor.”
Soluţiile nu sunt noi şi încep să-şi piardă din semnificaţie. Cele câteva soluţii prezentate sunt soluţii de finanţare, dar, din păcate, nu ajută mult companiile care deja sunt (supra)îndatorate. Ce trebuia să auzim: reducerea de taxe şi dereglementarea atât a pieţei de capital, cât şi a pieţei bancare.
Reducerea de taxe este uşor de înţeles cum ajută, mai ales prin îmbunătăţirea situaţiei de “cash flow”. Dar cum ajută dereglementarea? Simplu, prin eliminarea barierelor de intrare pe piaţă sau a tarifelor de listare am avea atât o mai mare ofertă de finanţatori, cat şi o cerere de finanţare efectivă mai mare (cererea nu este efectivă până nu poate să fie materializată).
De exemplu, prin eliminarea barierelor de intrare şi ieşire de pe piaţa bancară, am putea vedea “jucători” noi. Poate mai mici, dar mai felxibili. Dar pentru aceasta este nevoie de o “taxă de intrare” mult mai mică ca să le dăm voie şi finanţatorilor mai mici să intre în competiţie dacă vor. Iar dacă am face ieşirea din sistem mult mai uşoară, atunci un sistem bancar greoi, cu bănci neprofitabile, ar putea fi curăţat. Acelaşi lucru este valabil şi pentru piaţa de capital şi pentru instituţiile financiare nebancare.
Ştiu că este greu să acceptăm, dar pentru România salvarea nu vine de la Guvern sau de la instituţiile statului mai mult sau mai puţin independente. Vine de la piaţă, competiţie şi dereglementare.
P.S. În articol reiese că problema arieratelor este mai gravă în sectorul privat. Deşi nu ar trebui să conteze pentru că sunt firme private şi dau faliment, problema arieratelor din sectorul public este mult mai gravă. De exemplu, profesorul Daianu nu spune că deficitul din finanţarea CAS vine din aceste arierate ale sectorului public.
