Liderii elitei statelor lumii s-au întrunit la Camp David (SUA), gazdă fiind preşedintele american Barack Obama. Convocată într-un context internaţional deosebit de dificil, întâlnirea G-8 a început prost şi are puţine şanse să se încheie cu rezultate pozitive. “Ţarul” Vladimir Putin a boicotat efectiv summit-ul, delegându-l ca reprezentant pe primul-ministru Medvedev şi oferind o scuză în care nici el nu crede, ceva de genul “Nu am timp, am de lucru”. Să nu uităm că mesajele pe care Moscova le transmite de câteva săptămâni, prin glasul liderilor săi, sunt tot mai severe şi mai critice la adresa rolului de arbitru pe care SUA şi NATO încearcă să-l păstreze pe scena politică planetară. Prin discursul rostit în Piaţa Roşie, cu ocazia aniversării Zilei Victoriei, Vladimir Putin avertizează că Rusia nu mai este dispusă să accepte pe viitor intervenţii militare americane ca cele din Afganistan sau Irak. Medvedev, adresându-se participanţilor la Forumul Juridic Internaţional organizat în această lună la St. Petesburg, a insistat asupra faptului că problema apărării doctrinei suveranităţii naţionale a statelor va fi una din principalele direcţii de politică externă ale Federaţiei Ruse. Ironic, dacă ne gândim la intervenţia sângeroasă, de acum câţiva ani, a Rusiei în Georgia, dar definitoriu pentru noua abordare a relaţiilor internaţionale pe care şi-o doreşte Imperiul Rus.
Federaţia Rusă nu va fi deci dispusă la a accepta sau susţine eventuale acţiuni militare ale puterilor NATO împotriva dictaturilor din Siria sau Iran, astfel că este foarte probabil ca acest important punct pe agenda G-8 să rămână fără soluţii. De fapt, inclusiv Franţa, condusă acum de socialistul Francois Hollande, pare că intenţionează abandonarea politicii de forţă şi adoptarea soluţiilor diplomatice în dosarul dictaturilor din Orientul Apropiat, o dovadă în acest sens fiind şi recenta vizită privată a lui Michel Rocard la Teheran, acesta fiind unul dintre apropiaţii lui Hollande şi important lider al Partidului Socialist Francez.
Reprezentanţii Uniunii Europene la summit-ul G-8 sunt apăsaţi de marile probleme cu care se confruntă Uniunea: criza gravă în care se află Grecia, riscul dispariţiei monedei unice europene, refuzul tot mai evident al popoarelor Uniunii de a mai accepta politicile de austeritate. Există neînţelegeri grave la nivelul liderilor europeni. Hollande doreşte impozitarea tranzacţiile financiare, măsură pe care premierul britanic David Cameron o respinge cu vehemenţă. Angela Merkel este tot mai izolată în atitudinea ei de a impune statelor UE măsuri de severă austeritate, iar ţări precum Italia, Spania, Polonia sau România se reorientează treptat spre politici sociale mai relaxate, îndepărtându-se de soluţia limitării drastice a cheltuielilor bugetare.
Barack Obama are propriile probleme în SUA, o ţară care pare a fi tot mai puţin guvernabilă. Şomajul extrem, incapacitatea relansării economiei naţionale, semi-eşecul măsurilor sociale promise la începutul mandatului sunt doar câteva din marile dificultăţi cu care se confruntă Obama cu câteva luni înainte de alegerile prezidenţiale din noiembrie 2012. La toate acestea se adaugă cheltuielile imense pentru întreţinerea forţelor militare americane, iar refuzul statelor europene membre NATO de a creşte contribuţia financiară pentru operaţiunile militare aproape că declanşează o criză care poate duce la desfiinţarea Alianţei.
Summit-ul G-8 din acest an va oferi, totuşi, un beneficiu naţiunilor planetei – dovada că marile probleme globale nu iartă pe nimeni, lovesc în toţi şi nu pot fi rezolvate decât prin implicarea tuturor celor afectaţi. Bogaţii planetei au sărăcit şi treptat, se apropie vremea renunţării la egoism.