Sunt deputat în Parlamentul României. În cel de-al zecelea an de mandat. Se poate spune că am suficientă experienţă în acest domeniu şi destulă informaţie să vorbesc despre parlamentarism şi despre rolul parlamentului într-o democraţie, oricare ar fi ea.
O legendă instalată imediat după revoluţia din 1989, spune că Parlamentul României este locul tuturor fărădelegilor din România. Cineva a avut nevoie de această legendă încă de la începutul instalării democraţiei în România proaspăt ieşită din dictatură. Se vorbeşte foarte puţin, spre deloc, despre acest prim fake news (ştire falsă, minciună) care va împlini în curând patruzeci de ani. Nimeni nu pare interesat de el (ea) cu adevărat. Nici şcoala românească nu se străduieşte să predea în toată claritatea ei această simplă lecţie de democraţie, a separărilor puterilor în stat, nici societatea civilă nu pare să fie prea interesată de subiect şi nici politicienii nu fac vreun gest în acest sens. Şi aşa, de pe o zi pe alta, Parlamentul României este vinovatul de serviciu pentru toate neputinţele, nepriceperile şi relele intenţii care operează în administraţia românească - la nivel local, regional şi naţional - şi în justiţie şi în instituţiile pe care se sprijină aceasta.
Reiau ideea foarte simplă şi foarte uşor de înţeles despre cele trei puteri pe care se bazează un stat: puterea judecătorească, puterea executivă şi puterea legislativă. Fiecare trebuie să fie şi liberă, şi independentă, şi responsabilă pentru ceea ce face.
Puterea judecătorească, pentru fiecare amănunt în parte al aplicării sau neaplicării unei legi.
Puterea administrativă, pentru fiecare decizie locală, regională sau naţională de care depinde viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi.
Puterea legislativă, doar de acurateţea legilor şi a normelor legislative care se aplică în ţară. Parlamentul României este puterea legislativă şi nimic altceva. Eu însumi, acţionez ca deputat în Parlamentul României şi am iniţiat zeci, poate sute, de legi şi de modificări legislative, toate îndreptate în direcţia îmbunătăţirii vieţii oamenilor. Nu am nicio cădere să intervin în chestiuni legate de aplicarea legii sau de administrarea ţării sau a vreunei localităţi, altfel decât prin iniţiative legislative şi luări de poziţie publice, de la tribuna parlamentului. Pentru Râmnicu Vâlcea şi judeţul Vâlcea, mi-am folosit, cum este normal, şi atributul de reprezentant, atunci când a trebuit. Zilele acestea, cineva foarte apropiat m-a surprins cu observaţia brutală că parlamentarii fac şi dreg în chestiuni administrative locale, regionale şi naţionale. Aşa, am văzut că persistă această legendă că Parlamentul României este vinovat de toate ce se întâmplă prin ţară şi prin localităţile din România. Un neadevăr vechi de aproape patruzeci de ani! Parlamentul României este poporul român. Singurul dintre cele trei puteri independente ale democraţiei în care trăim. Celelalte două sunt implicate direct în ceea ce aşteaptă populaţia de la acest stat. Dreptate şi prosperitate. Dreptate de la puterea judecătorească. Şi nedreptatea, mă gândesc eu. Prosperitate, de la puterea administrativă. Şi absenţa prosperităţii, aş zice eu. Prima aplică legi în tribunale şi judecătorii. A doua gospodăreşte sate, comune, oraşe, judeţe – prin primării şi consilii judeţene - şi ţara întreagă, prin guvern.
Parlamentul României nu împarte dreptate şi nu aprobă devize pentru lucrările din nu ştiu care oraş. Parlamentul României face şi modelează legi. Şi, din când în când, ca reprezentant al poporului român, aprobă sau dezaprobă - la vedere, prin vot - bugete naţionale, guverne şi, uneori, chiar preşedinţi. Ca să lămurim această realitate atât de simplă, ascunsă cu grija cu care păstrezi un mare secret de stat.
deputat Eugen Neaţă
