Am luat o pauză mai lungă între şedinţele din Parlamentul României şi am profitat de timpul liber pentru a da o raită în zona Universităţii din Bucureşti, cel mai frecventat loc din capitala ţării noastre. Mi-a plăcut întotdeauna, până şi în cele mai călduroase dintre veri, să poposesc pentru oricât de puţine minute în locurile intrate în istorie din acest mare oraş, uneori pentru a revedea cu ochii minţii vreun moment al revoluţiilor care au avut loc aici în ultimele două sute de ani. Apoi, nici un învăţăcel care a trecut prin şcolile bucureştene nu ratează clipele de reamintire şi sunetul pe care îl produce oraşul în zonele cele mai populate şi cele mai relaxante în care te pot duce paşii peste ani. Aşa am ajuns, săptămâna trecută, la gura de metrou din Piaţa Universităţii şi am pornit în clasicul de jur împrejurul clădirii, în căutarea unui loc de popas. M-am oprit, dar numai o clipă, în colţul de vis-a-vis de Librăria Mihai Eminescu căreia nu i-am rezistat nici la vârsta studenţiei şi nici la această vârstă, de simplu cititor. Am biroul de parlamentar din Râmnicu Vâlcea lipit de Librăria Humanitas şi iată-mă acum cu ochii ţintiţi pe vitrinele bogate ale Librăriei Mihai Eminescu din apropierea kilometrului zero al ţării şi al istoriei noastre. Am trecut strada cu gândul să răsfoiesc câteva dintre titlurile de pe raft, clipe pe care le preţuiesc până şi acasă la mine în timp ce-mi caut ceva de citit, de documentat, pentru munca pe care o fac acum.
Ştiu că este o adevărată minune că încă ne putem bucura de spaţiul unic al unei librării. Nu ştiu dacă se citeşte mai puţin acum decât în trecut. Probabil că nu. Sursele de carte s-au multiplicat şi se modernizează zi de zi. Cărţile pot fi obţinute prin împrumut din biblioteci în format material şi pe net, în format digital. Pot fi cumpărate în toate formele şi în toate limbile pământului. Mi-e greu să cred că se citeşte mai puţin decât în trecut. Repet pentru că aud frecvent acest lucru din gura multor oameni care nu par să fi avut vreodată un program serios de lecturi.
Titlurile publicate sunt mai multe acum decât oricând în istoria lumii din care facem parte şi noi. Privesc cărţile de pe rafturile Librăriei Mihai Eminescu din Bucureşti şi îmi reconfirm cu bucurie concluzia că oamenii, în general, cumpără cărţi şi citesc cărţi de toate felurile. Un prieten care a călătorit mai mult cu avioanele pe deasupra statelor americane, mi-a spus că sălile de aşteptare de pe aeroporturi arată ca nişte săli de lectură deseori. La fel în multe dintre aeroporturile occidentale din Europa. Lumea care se respectă citeşte oriunde şi oricând şi citeşte cărţi în format tipărit sau în format digital. Altfel nu ar şti atâta carte câtă se ştie pe pământ. Cartea, indiferent de formă, rămâne legătura principală între omul contemporan şi civilizaţia umană sub toate aspectele ei. Şi tot privind aşa şi bucurându-mi sufletul cu această concluzie plină de optimism, recunosc pe unul din rafturi coperta cărţii pe care am publicat-o recent, la editura Neverland. Librăria Mihai Eminescu este doar una dintre librăriile în care poate fi găsită. Răspund cu această ocazie celor ce vor să ştie în ce reţele de distribuţie se află acum cartea mea. Şi, desigur, la un pas de căutare, pe internet. Am avut zilele trecute această bucurie de a ieşi pentru câteva momente la o plimbare în centrul Bucureştilor, atât de strâns legat de carte şi de cultură, în primul rând!

deputat Eugen Neaţă