România a încheiat Campionatul Mondial de handbal junioare U18 pe locul 12, suferind a patra înfrângere din turneu cu 27-33 (13-14) în faţa Ţărilor de Jos.
Prima repriză: Echilibru pe teren
Elevele Victorinei Bora au oferit o replică curajoasă în primele 30 de minute. Tricolorele s-au bazat pe extremele mobile şi pe pătrunderi eficiente de la 9 metri. La pauză, diferenţa a fost de un singur gol în favoarea adversarelor: 13-14.
Repriza a doua: Diferenţa făcută de viteză
După reluare, Ţările de Jos au impus un ritm sufocant, bazat pe o fază ofensivă plină de fantezie şi contraatacuri fulgerătoare. Româncele nu au mai putut ţine pasul. Pe fondul unor replieri întârziate şi a numeroaselor erori tehnice, defensiva noastră a cedat treptat.
România: Agata Stoican 7 goluri marcate din 13 aruncări, Monica Scarlat 6/11, Delia Roşu 4/7, Diana Băiaşu 2/2, Daria Comendant 2/3, Diana Sălăjan 2/3, Diana Lefter 2/4, Nicol Almăşan 1/1, Giulya Puiu 1/1, Maria Petrache 0/1, Maria Rusu 0/2, Sara Istrate, Denisa Donache.
Portăriţele noastre, în meciul cu batavele, au avut evoluţii modeste: Elena Coşerea-Pîtiu 7 parade din 23 aruncări, Arianna Ardeleanu 6/32 şi Arianna Elizabeta Ioniţă 0/1.
De la eşecul european la miza mondială
În urmă cu un an, fetele noastre părăseau Campionatul European cu capul plecat, blocate pe un loc 21 care nu anticipa nimic bun. Schimbarea de viteză din acest an a fost însă totală. Tricolorele au intrat pe semicerc cu o altă dinamică, reuşind să strângă trei victorii de moral, o remiză de luptă şi patru înfrângeri din care au învăţat cum se joacă handbalul de mare uzură. Nu mai suntem o echipă de pluton; tinerele handbaliste au învăţat să lege faza a doua, să ceară mingea la pivot şi să blocheze culoarele în defensivă.
Cârcotaşi de serviciu, lăsăţi dramoleta! Analizaţi cifrele!
„Experţiilor” de canapea, cum inspirat i-a numit recent un coleg de breaslă, şi cârcotaşilor care strigă că România este „o ruşine” la acest Campionat Mondial U18: opriţi puţin corul lamentărilor şi uitaţi-vă pe clasament! Lăsaţi emoţiile deoparte şi priviţi realitatea rece a faptelor. România a terminat pe locul 12 în lume. Ştiţi cine este sub noi în acest moment? Iată lista, ca să înţelegem exact unde ne aflăm: Germania, Suedia, Slovenia, Coreea de Sud, Croaţia, Tunisia, Portugalia, Brazilia, Cehia, Kazahstan, Argentina, Serbia, Mexic, Canada, Guineea, Angola, Fiji, Uruguay, Uzbekistan şi Algeria.
Să punem întrebarea logică, fără ochelari de cal: chiar este un eşec să laşi în urmă naţionale precum Germania, Suedia, Croaţia, Portugalia sau Serbia? Vorbim despre ţări cu tradiţie uriaşă în handbal, cu bugete masive, baze de selecţie gigantice şi campionate interne infinit mai puternice!
Nimeni nu spune că jocul a fost perfect. Sigur că avem de discutat despre selecţie, despre tactică şi despre greşelile din teren. Critica constructivă este firească, dar să transformi un loc în top 12 mondial într-o catastrofă naţională este pură rea-voinţă şi lipsă totală de măsură! Exagerările voastre nu ajută pe nimeni, doar demolează.
România are enorm de muncit şi de îmbunătăţit, asta e clar. Dar să fii în faţa unor mari puteri ale handbalului nu este, sub nicio formă, un motiv de ruşine. Este o bază solidă. Este un punct de plecare pe care trebuie să construim, nu să dăm cu barda!
