Lumea literară românească este în doliu. Uniunea Scriitorilor din România a anunţat, cu profundă tristeţe, trecerea în nefiinţă a scriitorului, jurnalistului şi omului de cultură Traian Dobrinescu, una dintre cele mai importante personalităţi culturale ale judeţului Vâlcea.
Născut la 23 mai 1949, în comuna Orleşti, Traian Dobrinescu şi-a început parcursul educaţional în localitatea natală, continuând studiile la Colegiul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea şi apoi la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în anul 1972.
De-a lungul carierei sale, a fost profesor de limba şi literatura română, publicist, scriitor şi un neobosit animator al vieţii culturale. Imediat după Revoluţia din Decembrie 1989, pe 19 ianuarie 1990, a pus bazele, alături de un grup de intelectuali vâlceni, publicaţiei Curierul de Vâlcea, primul cotidian particular independent din România. Doi ani mai târziu a fondat ziarul Informaţia Zilei, pe care l-a condus până în 1994.
Traian Dobrinescu şi-a pus amprenta şi asupra vieţii teatrale din judeţ. În 1991 s-a numărat printre fondatorii Teatrului de Stat „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, instituţie pe care a condus-o în calitate de director, coordonând montarea primelor spectacole ale noii scene: În aşteptarea lui Godot, de Samuel Beckett, în regia lui Petru Vulcărau, şi Libertate conjugală, de Dario Fo şi Franca Rame, în regia lui Silviu Purcărete.
În perioada 2012–2016 a fost deputat în Parlamentul României, ales pe listele Partidului Naţional Liberal, unde s-a remarcat prin susţinerea constantă a drepturilor scriitorilor şi a culturii române.
Activitatea sa literară a fost una remarcabilă. A debutat în anul 1990 în volumul colectiv Preludii epice, publicat la Editura „Mihai Eminescu”. Au urmat volumele de poezie Cântec de violoncel (2002) şi Urme (2004), romanul Când Dumnezeu îmi spunea pe nume (2008), precum şi romanele autobiografice Cei morţi înainte de moarte, reeditat recent, şi Nu te opri, nu te întoarce (2016), volum distins cu Premiul Colocviului Romanului Românesc. De asemenea, a fost laureat al Premiului „Tudor Arghezi” pentru proză scurtă (1985) şi al Premiului „Gib Mihăescu” (1986).
Prin întreaga sa activitate, Traian Dobrinescu a fost un reper al vieţii culturale vâlcene şi naţionale, un intelectual implicat şi un susţinător al valorilor autentice. Colegii din Uniunea Scriitorilor din România îl evocă drept un om de o aleasă nobleţe sufletească, un coleg devotat şi un luptător neobosit pentru drepturile scriitorilor.
Dispariţia sa lasă un gol greu de umplut în literatura română, în presa vâlceană şi în comunitatea culturală pe care a slujit-o cu pasiune şi devotament timp de peste cinci decenii.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
