Visul promovării în SuperLiga României se izbeşte violent de un zid invizibil, ridicat nu din defensiva adversă, ci din paragrafe de lege. SCM Râmnicu Vâlcea are picioarele libere să alerge spre glorie, dar aripile îi sunt ferecate într-un dosar administrativ rigid. Deşi tabela de marcaj poate dicta victoria, ecuaţia accederii pe prima scenă a fotbalului românesc se rezolvă la tribunal, nu în careul de 16 metri.
Labirintul licenţierii blochează visul vâlcean
Biletul de acces în SuperLiga presupune trecerea printr-un purgatoriu birocratic necruţător, unde performanţa sportivă reprezintă doar jumătate din drum. Adevărata barieră o constituie obţinerea Licenţei de Liga 1, un paşaport de elită condiţionat de îndeplinirea a şase criterii de fier. În timp ce infrastructura şi finanţele din Zăvoi respiră aer de primă ligă, colapsul se produce în plan juridic. SCM Râmnicu Vâlcea este, în esenţă, o instituţie de stat, un club de drept public captiv în subordinea autorităţii locale.
Capcana invizibilă din regulamentul federaţiei
Regulamentele Federaţiei Române de Fotbal nu conţin o interdicţie explicită, scrisă cu litere de foc împotriva cluburilor municipale. Condamnarea la anonimatul ligilor secunde se naşte perfid, din aplicarea cumulativă a unei reţele de acte: Statutul Federaţiei Române de Fotbal, normele de sustenabilitate financiară şi Legea Sportului nr. 69/2000. Acest păienjeniş legislativ nu interzice promovarea pe teren, dar transformă obţinerea licenţei într-o misiune imposibilă. Fără acest document, SuperLiga rămâne doar un miraj îndepărtat, o fortăreaţă privată interzisă entităţilor finanţate de la bugetul local.
Jumătate dintre cluburi joacă degeaba pentru SuperLigă!
În prezent, dintr-un total de 22 de competitoare cu drept de evoluare în Liga a II-a, nu mai puţin de 10 echipe nu au drept de promovare! Alături de SCM Râmnicu Vâlcea, în această situaţie bizară şi similară se află: CSA Steaua Bucureşti, CSM Slatina, CSC Şelimbăr, CSC Dumbrăviţa, CS Afumaţi, CS Dinamo Bucureşti, CS Gloria Bistriţa, CSL Ştefăneştii de Jos şi SC Popeşti-Leordeni.
Scenariul devine însă şi mai sumbru. Acestui grup extins al „interzişilor” este foarte posibil să i se adauge şi Hermannstadt. Sibienii, care au retrogradat la finalul ultimei ediţii a campionatului, se confruntă în acest moment cu riscul iminent al falimentului. Clubul, rămas fără jucători, trăieşte într-o criză financiară alarmantă, supravieţuind practic de pe o zi pe alta, în condiţiile în care se află în insolvenţă încă din anul... 2021!
În acest context critic, competiţia riscă să se transforme într-un simplu exerciţiu de bifat meciuri. Dacă aceste formaţii blocate administrativ vor domina sezonul regulat şi vor ocupa locurile 1-6, ele vor evolua în play-off fără nicio restricţie, regulamentul interzicându-le doar accesul în primul eşalon, nu şi participarea în faza finală. Într-o asemenea situaţie, miza sportivă directă va fi complet deformată: biletele de promovare şi locurile de baraj vor coborî, în ordine ierarhică, spre următoarele echipe de drept privat din clasament sau, în caz extrem, vor fi „pescuite” din play-out. Play-off-ul s-ar mai disputa astfel doar pentru supravieţuirea economică a competiţiei - reţeta din drepturile TV - şi pentru orgoliul unui titlu simbolic de campioană a eşalonului secund.
Un precedent-lecţie: Hunedoara a găsit soluţia!
În timp ce în Zăvoi încă se caută portiţe de scăpare în litera regulamentelor, Corvinul Hunedoara a reuşit să aplice o soluţie de supravieţuire administrativă. Hunedorenii au refuzat rolul de victimă a sistemului, transformându-se într-o structură privată flexibilă, alături de Consiliul Local şi investitori strategici. Noua entitate a preluat ştafeta şi drepturile sportive, primind binecuvântarea federaţiei. Schimbarea de cod genetic a funcţionat ca o rampă de lansare, Corvinul a urcat elită, demonstrând că determinarea de la birouri poate învinge rigiditatea legislativă.
Povestea din Zăvoi rămâne deschisă: va alege Vâlcea modelul evadării sau va rămâne o nestemată sportivă sigilată în vitrina birocratică?
