Sevraj = privare a unui toxicoman de drogul lui obişnuit (dexonline.ro). Aici, drogul sunt banii ţării pe care o locuim, strânşi leu cu leu de la o bună parte a populaţiei, din ce în ce mai dezgustată de spectacolul politic al neputinţei de a construi în mod civilizat un guvern.

Toxicomanii, în general, privaţi de substanţele care le oferă satisfacţie, pot fi extrem de periculoşi. Şi cei ţinuţi la depărtare de banii naţional se comportă după acelaşi tipar. Pe unul dintre ei l-am văzut ieri, la Cotroceni, ameninţând că împiedică banii europeni să ajungă în România dacă nu i se face pe plac. Este preşedintele celui mai mare partid politic, se spune, şi continuator al unor figuri importante din politica românească a multor decenii de tristă amintire: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă şi Marcel Ciolacu. Se numeşte Sorin Grindeanu şi continuă eroic rezistenţa la schimbare socială declanşată imediat după evenimentele din 1989, urmată de câteva mineriade şi mii de contorsiuni legislative şi abuzuri de putere menite cu toatele să întârzie trecerea unei ţări de la o orânduire socială la alta, de la un sistem politic la altul, de la o civilizaţie la alta. Comunismul românesc şi social-democraţia care i-a urmat au produs, cu fiecare lider în parte, un ton ameninţător, la un moment dat. Ori de câte ori a adiat vântul schimbării. De cele mai multe ori, şi-a pus ameninţările în practicile administrative ale acestei ţări. Închisori, foamete, crime în masă, mineriade, societăţi originale, restauraţii şi populări ale subteranelor cu restauraţi de toate felurile, care trimit din când în când la suprafaţă arătări din ce în ce mai periculoase.

Este evident acum, şi pentru cel mai neatent dintre noi, că, după ce s-a opus timp de un an oricărei intenţii de schimbare a proastei funcţionări a statului român şi după ce a orchestrat o aproape lovitură de stat încercând să ia întreaga putere guvernamentală, direct ori prin interpuşi, cârmaciul roşu al momentului a ieşit în faţa lumii cu o ameninţare de tip moscovit: faceţi ca mine sau vă fac rău! Nu ştiu cum să calific acest gest fără precedent, produs cu atâta nonşalanţă. Este ceea ce este şi ar trebui să îngrozească pe toată lumea. Acest om nu are puterea pe care şi-o doreşte şi se grăbeşte să o obţină ameninţând. De ce ar fi în stare dacă i s-ar face pe plac, vă puteţi închipui.

Sevrajul generat de lipsa contactului cu banii naţiunii este atât de evident încât are nevoie de un răspuns. Ori este conectat din nou la sursa de bani a acestui stat, împreună cu linia sa cromatică şi cu asociaţii, ori i se cere răspicat, fără menajamente, să-şi controleze furia cel puţin la nivelul predecesorilor săi. Sorin Grindeanu a ameninţat că, dacă oponenţii săi politici nu-i susţin cauza guvernamentală, se va opune, împreună cu toţi ciracii săi politici, la votul din Parlament, în urma căruia România ar urma să primească sau nu banii de la Uniunea Europeană. Un fel de dacă e să mor eu, murim cu toţii!

Ceva e rău, foarte rău, în întâmplarea aceasta. Ceva ce poate evolua într-o zonă şi mai plină de pericole. Urmează, probabil, o ameninţare cu alipirea la Federaţia rusă sau la Coreea de Nord, de ce nu? Să-l întrebăm pe Sorin Grindeanu şi pe cei care nu-şi expun crizele în public, ci le trăiesc în singurătatea din catacombele politicii româneşti. Se spune că toxicomanii adevăraţi nu ameninţă niciodată cu sinuciderea, ci cu incendierea casei în care trăiesc, alături de familia lor. Seamănă, nu-i aşa? Sevrajul roşu.