Mă bucur să aud că multă lume se dedică în această perioadă muncilor uşoare din grădinile proprii. Mi-aţi scris citind mesajul meu anterior despre modul în care Mirela gospodăreşte cultura de legume de acasă şi micile plantaţii cu flori din jurul casei noastre. Am primit comentarii, am primit sugestii şi am primit aprecieri cu mult ecou în sufletul nostru de oameni muncitori. Una anume mi-a amintit de originile rurale ale pasiunii pentru muncă şi ale iubirii pentru pământ şi pentru roadele lui.
Sunt departe acum vremurile de după revoluţie, atunci când fraţii între ei, părinţii şi copiii lor, bunicii şi nepoţii erau gata să se ucidă unii pe alţii în disputele pentru o brazdă de pământ. Pământul a fost una dintre cele mai mari valori în schimbul cărora românii şi-au oferit viaţa lor. În primul război mondial, celor care au mers voluntar pe front să-şi apere ţara, li s-a oferit şi li s-a dat pământ. Cei mai mulţi nu s-au mai întors de pe front, după cum ştim. Au beneficiat de pământul visat urmaşii lor direcţi. Românilor le-a lipsit pământul pe măsura dorinţei lor de a-l lucra, de a-l îngriji şi de a-l înmulţi şi de a-l lăsa în grijă generaţilor noi. În vremurile mai apropiate, cei mai mulţi s-au îndepărtat de acest bun şi de toate semnificaţiile lui. Pământul nu mai înseamnă avere şi nu mai înseamnă viaţă la nivel individual. Marile culturi şi marii antreprenori care le generează nu mai sunt micii gospodari din trecut. Şi, totuşi, la fel ca familia mea, sunt mii şi mii care îşi gospodăresc cu minuţiozitate fiecare bucată de pământ avută la dispoziţie, în jurul casei în care locuiesc.
Văd pe unde trec curţile din faţa casei organizate ca nişte mici parcuri cu vegetaţie specifică, iarbă bine îngrijită, alei şi ronduri de flori. Au apărut obiceiuri noi în cultura celor care au în proprietate aşa ceva. Udatul periodic, tunsul ierbii şi al arbuştilor, plantatul florilor de sezon. Se dezvoltă meserii noi în legătură cu acest domeniu, de la arhitecţi specializaţi în design exterior şi până la meşteri în întreţinerea gazonului, a piscinei şi a straturilor cu flori.
Un prieten, care şi-a petrecut vara trecută în Texas, mi-a povestit că, pe milioanele de hectare cu gazon tuns impecabil acţionează sute de mii de texani care trăiesc de pe urma acestei activităţi. Sunt servicii care se dezvoltă acum şi în România şi care au nevoie de locuri noi în nomenclatorul nostru de meserii. Ca să nu mai spun despre solarul şi despre mica noastră grădină de legume. Amândouă au nevoie nu numai de grija Mirelei, atât de dedicată lucrurilor asumate de ea, ci şi de materiale aduse de pe piaţa românească: folie, seminţe şi răsaduri, ustensile şi mână de lucru specializată. Spaţiile din jurul casei noastre produc satisfacţii mult mai importante decât munca şi banii investiţi în întreţinerea lor.
Mulţumesc tuturor celor care mi-aţi scris în legătură cu această poveste ce poate fi a fiecăruia dintre noi cu eforturi accesibile, cu siguranţă, tuturor. Pământul, atât de important pe lista noastră cu valori tradiţionale, româneşti!
deputat Eugen Neaţă
