O explozie de energie tinerească a inundat localitatea Costeşti, transformând-o, timp de cinci zile, în capitala europeană a cercetăşiei româneşti. Ediţia a XXVII-a a Trofeului „Cupa izvoarelor” - organizată impecabil de Centrul Local „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea - a reunit sub acelaşi drapel peste 450 de temerari şi exploratori din România, Slovacia, Finlanda, Croaţia şi Polonia. Între 1 şi 5 iulie, codrii Vâlcii au vibrat în ritmul busolelor, al nodurilor strânse cu precizie chirurgicală şi al cântecelor la chitară îngânate în jurul focului, dovedind că spiritul scout este mai viu ca niciodată.
Rădăcinile de aur ale unei legende
Totul a început în iunie 1998, pe un heliport de stat din Olăneşti-Tisa. Atunci, regretatul inginer Nicolae (Nae) Popescu, o minte sclipitoare şi un montaniard pur-sânge, punea bazele a ceea ce trebuia să fie un simplu concurs de turism sportiv-montan. Realizând rapid că rigorile tehnice au nevoie de suflet, el a transformat competiţia într-un mixt magic între hike-ul cu cadru simbolic şi supravieţuirea pe munte. Deşi Nae Popescu a plecat definitiv pe crestele veşniciei în 2006, moştenirea sa trăieşte. Trofeul transmisibil instituit în 2001 la Călimăneşti-Arutela a devenit, în timp, un veritabil Sfânt Graal al cercetaşilor, purtat an de an în alt colţ pitoresc al judeţului Vâlcea.
Busole, noduri şi secretele verzi ale naturii
Zilele de concurs au transformat poiana de la Costeşti într-un furnicar de tactică şi adrenalină. Joi, secundele s-au scurs cu o viteză ameţitoare în cadrul probelor de orientare sportivă, urmate de precizia milimetrică de la tir, poligon aplicativ şi testele teoretice.
Pentru temerari, nodurile au fost testul suprem al stăpânirii de sine: de la clasicul plat şi cabestan, până la complexul dublu opt prin urmărire sau gura de lup, sforile s-au împletit strâns, ca legăturile dintre ei. În paralel, exploratorii s-au scufundat în farmacia vie a naturii. Ei au trebuit să recunoască plantele vindecătoare pentru digestie, sistemul nervos, cardiovascular sau detoxifiere, transformând muntele într-un manual deschis de supravieţuire.
Hike-ul: o minte şi două suflete
Vineri, liniştea dimineţii a fost spartă de plecarea monitorilor pe traseu. A urmat proba de foc: hike-ul de rezistenţă. (În contextul cercetăşesc, hike-ul reprezintă o drumeţie sau o călătorie pe jos, pe un traseu prestabilit în natură, care îmbină efortul fizic cu orientarea şi supravieţuirea. Nu este o simplă plimbare la munte, ci o probă complexă de autonomie şi spirit de echipă). Dacă temerarii au mărşăluit intens timp de şapte ore, exploratorii au înfruntat muntele într-o odisee de 12 ore, testându-şi limitele fizice şi psihice.
Momentul de maximă emoţie cinematografică al campului a fost oferit de oaspeţii speciali de la Sectorul creştere, instrucţie şi dresaj canin al Centrului „Panait Donici”. Demonstraţia lor nu a fost doar despre comenzi militare. A fost o poezie vizuală a devotamentului pur, o lecţie vie despre ce înseamnă să fii o echipă adevărată: doi parteneri, o singură minte, uniţi de o încredere oarbă.
Acorduri de chitară sub mantia nopţii
Sâmbătă, competiţia dură a cedat locul prieteniei pure. Dimineaţa a fost dedicată atelierelor interactive, jocurilor şi explorării obiectivelor turistice locale, urmată de un spectacol efervescent de momente artistice unde creativitatea a explodat.
Odată cu lăsarea întunericului, atmosfera a devenit electrizantă. Sub cerul înstelat, ritmurile moderne aduse de DJ Vlad s-au împletit armonios cu trosnitul lemnelor din uriaşul foc de tabără. Sute de voci din cinci ţări diferite s-au unit într-o singură limbă universală, topind barierele culturale în acorduri nostalgice de chitară şi promisiuni de neuitat.
Lauri pe podium la marea finală
Duminică, ceremonia ridicării drapelelor a lăsat locul solemnităţii premierii. Emoţiile au atins cote maxime când s-a calculat punctajul general pentru mult râvnitul trofeu transmisibil.
• Locul I: Baden Powell Bucureşti (Marii câştigători ai ediţiei 2026).
• Locul II: Ferdinand I Bucureşti.
• Locul III: Mircea cel Bătrân Râmnicu Vâlcea.
Tabăra s-a strâns, drapelele au coborât lin pe catarg, însă ecoul „Cupei Izvoarelor” va continua să răsune în inimile celor 450 de tineri până la următoarea strigare.
