Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” a fost martorul unui miracol etnografic: Centenarul „Dumitru Şchiopu” a intrat, în sfârşit, pe drumul cel bun, graţie absenţei binefăcătoare a autointitulatului său „Iniţiator”, prof. dr. Gheorghe Deaconu. Scăpaţi de sub jugul limitelor de timp şi al presiunii dictatoriale, soţii Violeta şi Eugen PĂTRU au readus evenimentul în albia sa firească. O sărbătoare curată a lutului, eliberată de amalgamul obositor al unei generaţii factotum care refuză să predea ştafeta.
Victoria aerului curat în cultură
Lipsa de la apel a „Iniţiatorului” fără limite a funcţionat ca o gură de oxigen pentru membrii umiliţi ai Comisiei de organizare. Pentru prima dată, „olarii-anexă” de până acum au avut libertatea sacră de a-şi exprima opiniile fără spectrul cronometrului mesianic. Fiecare vâlcean prezent a reuşit performanţa, uşor de sesizat, de a spune „altceva” memorabil (nota bene prof. Elena Stoica), spălând păcatul clişeelor repetate obsesiv în apariţiile anterioare.
Un cântec de lebădă refuzat
Asistenţa a asistat, cu un amestec de uşurare şi uimire, la prăbuşirea „ghiveciului” cultural servit până acum cu o încăpăţânare proverbială de intransigentul „Doctor”, care, ce să vezi, a catadicsit să accepte că “Schiopu” lui, nemurit în slove scrise, este, în fapt, numai şi numai… “ŞCHIOPU” nostru, evident! Interesant, nu? Dincolo de tolerarea politicoasă a unui „cântec de lebădă” al discipolilor săi umili, realitatea a strigat singură: arta nu se face cu lesă. Fără presiunea păguboasă în plan uman, Tezaurele Umane Vii au demonstrat că viitorul olăritului la Vlădeşti se scrie cu modestie, nu cu egouri hipertrofiate.
Monopolul elitei şi întrebările incomode
O întrebare grea a plutit deasupra Sălii de Sticlă: unde sunt, totuşi, specialiştii de astăzi ai domeniului? Este de-a dreptul îngrijorător dacă elita culturii tradiţionale vâlcene se rezumă exclusiv la generaţia „Iniţiatorului”. Dacă acesta se vrea a fi punctul culminant al tradiţiei noastre, înseamnă că dinamismul cultural local suferă de o cronică lipsă de moştenitori validaţi de sistem.
Boicotul transformat în lobby clandestin
Marea surpriză a zilei a venit din afara programului oficial, prin rebeliunea creativă a meşterului Constantin Ţanea. Exasperat de comportamentul abuziv din trecut şi după ce a ameninţat cu boicotul, restauratorul în lemn a ales un protest elegant şi eficient. Folosindu-se de bunele sale relaţii cu specialiştii bucureşteni, Ţanea a făcut un lobby intens artei vâlcene, etalându-şi colecţia personală fascinantă de pristolnice.
Pâinea luată de la gura managerului
Luat de valul libertăţii absolute de exprimare, la Bucureşti, Constantin Ţanea a dăruit cu generozitate „semne” ale trecerii sale prin lume, dar a făcut şi o boacănă administrativă. Într-un elan de entuziasm neîngrădit, sculptorul i-a luat practic pâinea de la gură managerului de proiect, Cătălin Mamotă. Ţanea a dezvăluit „abuziv” şi în premieră toţi paşii strategici pe care Centenarul urmează să îi parcurgă în perioada următoare.
Pe curând, sub auspicii la fel de... libere!
