Preasfinţitul Părinte Emilian Crişanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Aradului, a trecut la cele veşnice vineri, 26 iunie 2026, la vârsta de 54 de ani.
Ierarhul s-a născut în data de 12 februarie 1972, în localitatea Berezeni, judeţul Vaslui, primind la botez numele Vlad. A intrat în viaţa monahală la Mănăstirea Neamţ la vârsta de 17 ani, fiind închinoviat în data de 1 septembrie 1989.
A urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ, iar în anul 1991 a fost tuns în monahism, primind numele Emilian. În acelaşi an a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1995 a fost hirotonit ieromonah. În paralel, a îndeplinit diferite ascultări în cadrul Mănăstirii Neamţ, între care cea de mare eclesiarh, fiind apreciat pentru rigoarea şi spiritul său organizatoric.
În anul 1998 a fost hirotesit protosinghel de către Mitropolitul Daniel al Moldovei şi Bucovinei, actualul Patriarh al României, iar în 2004 a primit rangul de arhimandrit.
Formarea academică
Şi-a continuat formarea academică la Universitatea „Ovidius” din Constanţa, unde a studiat Teologie şi Istorie, urmată de studii de master în istorie medievală.
Timp de mai mulţi ani a activat în cadrul Centrului Eparhial Iaşi, a fost spiritual al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” şi cadru didactic universitar. În anul 2008 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema „Mitropolia Moldovei şi Sucevei: Arhiepiscopia Iaşilor în prima jumătate a secolului al 20-lea (1900-1948)”, sub coordonarea academicianului Emilian Popescu.
La 29 octombrie 2009 a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, cu titulatura de Lovişteanul, fiind hirotonit arhiereu în 14 noiembrie 2009 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu al Olteniei şi Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim al Râmnicului.
Episcop vicar al Arhiepiscopiei Aradului
După aproape opt ani de slujire la Râmnic, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales, în data de 4 iulie 2017, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Aradului, cu titulatura de Crişanul. Instalarea Preasfinţiei Sale a avut loc în 16 iulie 2017, în Catedrala „Sfântul Ioan Botezătorul” din Arad.
În paralel cu activitatea pastorală şi administrativă, Preasfinţia Sa şi-a continuat activitatea academică. A fost conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, profesor asociat la facultăţile de teologie din Iaşi şi Arad, iar în anul 2020 a devenit conferenţiar doctor habilitat în cadrul Şcolii Doctorale a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad.
De-a lungul întregii sale slujiri, Preasfinţitul Părinte Emilian Crişanul s-a remarcat prin dragostea faţă de Biserică, prin activitatea sa pastorală, culturală şi academică, prin apropierea faţă de monahi, clerici, studenţi şi credincioşi, precum şi prin contribuţia adusă la promovarea valorilor spirituale şi istorice ale Ortodoxiei româneşti.
Preasfinţitul Părinte Emilian Crişanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, a trecut la Domnul, vestea îndurerând atât credincioşii din Arad, cât şi pe cei din Vâlcea, unde ierarhul şi-a legat o parte importantă din activitate.
Cunoscut în judeţ drept PS Emilian Lovişteanul, pe numele de mirean Emilian Vlad Nică, acesta a fost Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului în perioada 2009-2017. Timp de aproape opt ani, a slujit alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, iar după anul 2014 şi alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie.
În această perioadă, PS Emilian a fost prezent la numeroase slujbe, sfinţiri de biserici şi evenimente religioase din judeţul Vâlcea, devenind o prezenţă cunoscută şi apreciată de cler şi de credincioşi.
În iulie 2017, Sfântul Sinod l-a ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, primind titulatura de „Crişanul”, funcţie pe care a îndeplinit-o până la trecerea sa la cele veşnice.
Cu profundă durere am primit vestea trecerii la cele veşnice a Preasfinţitului Părinte Emilian Crişanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, un slujitor devotat al Bisericii, un cărturar de aleasă ţinută şi un om care a dăruit pretutindeni lumină, echilibru şi bunătate.
Viaţa Preasfinţiei Sale a fost închinată lui Dumnezeu şi semenilor, îmbinând în chip fericit slujirea pastorală cu activitatea academică şi culturală. Prin erudiţia, modestia şi căldura sufletească, a lăsat urme adânci în inimile celor care l-au cunoscut şi au avut privilegiul de a lucra alături de dânsul.
Pentru colectivul Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea, vestea plecării sale este cu atât mai dureroasă, întrucât păstrăm vie amintirea anilor în care, ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Preasfinţia Sa a fost un apropiat şi un prieten statornic al bibliotecii. A răspuns întotdeauna cu generozitate invitaţiilor noastre, sprijinind proiectele culturale şi spirituale ale instituţiei cu aceeaşi eleganţă, deschidere şi căldură sufletească.
Păstrăm cu recunoştinţă amintirea participării sale la manifestarea „2000 de ani de creştinism”, unde a susţinut un discurs de înaltă ţinută intelectuală şi duhovnicească, care a impresionat prin profunzime şi sensibilitate. De asemenea, ne onorează faptul că Preasfinţia Sa a făcut parte din colectivul de redacţie al revistei „Vitralii Culturale”, editată de Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”, în calitate de editor senior, contribuind prin competenţa şi prestigiul său la consolidarea valorii acestei publicaţii.
Îi aducem un profund omagiu, adâncă preţuire şi recunoştinţă pentru prietenia, sprijinul şi încrederea pe care le-a oferit bibliotecii noastre de-a lungul anilor. Personalitatea sa luminoasă şi nobleţea sa sufletească vor rămâne pentru noi o sursă de inspiraţie şi un reper de neuitat.
Dumnezeu să-l odihnească în pace şi să-l aşeze în ceata drepţilor, răsplătindu-i bogata şi rodnica slujire în Biserica lui Hristos.
Veşnică să-i fie pomenirea!
Primul chip de episcop pe care l-am întâlnit a fost Prea Sfinţitul Emilian, pe vremea când era episcop vicar la Râmnic, în noiembrie 2011. Venise să sfinţească biserica din localitatea mea natală. Îmi amintesc că mă simţeam sfios în prezenţa lui şi îmi aduc aminte cu mult drag că în timpul Sfintei Liturghii când se afla în mijlocul bisericii, Prea Sfinţitul m-a luat lângă el şi m-a binecuvântat pe creştet. L-am reîntâlnit apoi pe Prea Sfinţitul la Seminar unde venea adesea şi ne umplea inima de învăţături duhovniceşti. Rămâne marcantă Denia canonului celui Mare săvârşită cu ceva timp înainte să plece la Arad, unde am cântat la îndemnul Prea Sfinţiei Sale cântarea ,,Apărătoare Doamnă “. În miros de tămâie şi adiere lină de cântare duhovnicească tuturor ni s-au zărit lacrimile pe obraz. Prea Sfinţitul ne îndemna la rugăciune curată şi viaţă dreaptă de elevi seminarişti ca unii care am fost aleşi de Mântuitorul să-i slujim. ,,Apărătoare Doamnă” era imnul de suflet al Prea Sfinţiei Sale, arătând prin aceasta dragostea pe care o avea faţă de Maica Domnului.
L-am reîntâlnit apoi în cadrul Facultăţii de Teologie ca profesor de Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Întâlnirile cu Prea Sfinţia Sa erau adevărate momente de bucurie şi binecuvântare. Prea Sfinţitul îi apropia pe oameni prin vorba blândă, chipul smerit, ochii cuprinzători şi mai presus de toate, prin SIMPLITATE. A fost un ierarh răbdător care a pătimit mult şi a purtat cu demnitate crucea suferinţei.
Râmnicul îi rămâne veşnic îndatorat pentru dragostea pe care a avut-o faţă de această Eparhie! Veşnică să-i fie pomenirea din neam în neam!
