Baciul ardelean şi cel bănăţean, mări se uniră cu baciul oltean ca să mi-l omoare pe cel orădean. Numai că baciul orădean a fost de altă părere decât balada cu care ne tot mândrim.
Cam aşa sună cea mai recentă dintre Mioriţele noastre. De data aceasta reală, cu casting îndrăzneţ, la nivel naţional. O distribuţie deasupra căreia nu există altceva nimic. Reprezentanţi ai partidelor, preşedinţi şi lideri regionali. Prim-miniştri, demişi ori desemnaţi. Miniştri de adunătură, cu etichete false de partid. Şi un cetăţean, cu rang de preşedinte, în mijlocul unui vis de păpuşar.
Subiectul? Eliminarea baciului orădean pus pe umblat la privilegii construite încă din comunism şi şlefuite în capitalismul de cumetrii care se rostogoleşte de la stânga la dreapta prin România de acum.
Mioriţa interpretată recent este a lui Nicuşor Dan. Ce nu putem şti cu aceeaşi certitudine este cui îi aparţine Nicuşor Dan. Sunt înclinat şi eu să cred că inspiraţia sa vine din acelaşi loc din care provine şi cea a concurentului Călin Georgescu. Dramaturgia - compusă şi regizată de Nicuşor Dan pentru înlăturarea lui Ilie Bolajan - nu este o simplă supărare între băieţi. Niciun adolescent cu scaun la cap nu convoacă întregul cartier pentru a-l cotonogi pe cel care i s-a opus. Preşedintele României a făcut-o însă într-un spectacol care i-a uluit pe români. Cu încălcarea tuturor regulilor avute la dispoziţie. Codul bunelor maniere, în primul rând. Nu intri în casa omului fără să baţi la uşă, pentru a-i cuceri pe membri familiei lui şi pentru a-i transforma în arme de ucis. Nu asişti cu indiferenţă la asocierea instituţiilor statului la operaţiunile tale, aşa-zis politice, de intimidare şi de scindare a partidelor, după bunul tău plac. Sau, poţi s-o faci, ca zilele trecute, dar Mioriţa pe care o construieşti este cea mai jenantă dintre versiunile care se cunosc până acum. Mai mult, iată că poţi să încasezi o serie de înfrângeri la care nici nu te-ai gândit. Cu atâtea eşecuri la activ, oamenii de bun simţ se duc în treaba lor, departe de ochiul dispreţuitor al publicului care îi iubeşte doar pe învingători.
Astăzi, personajele mioritice ale lui Nicuşor Dan rătăcesc prin ridicolul politicii româneşti. Baciul orădean îşi permite să fie în continuare elegant cu agresorii săi. Nu s-a grăbit şi nu se grăbeşte să-şi concedieze rubedeniile care l-au trădat. Pe traseul întregii poveşti, a refuzat să-şi cânte nunta de final, salvând o principialitate de care autorul popular al baladei iniţiale nu ştie nimic. Când aperi valori şi principii, nu te plângi la o biată oiţă şi nu-ţi înscenezi o înmormântare glorioasă, cum se spune că sunt tradiţiile la români.
Mioriţa lui Nicuşor Dan şi a unei mulţimi care l-a urmat în această operaţiune n-a funcţionat. Nu că n-ar fi fost scrisă aşa cum a cules-o Vasile Alecsandri, ci doar pentru că baciul orădean a crezut în valori ale civilizaţiei umane, nu în tradiţii viscerale prezentate ca fiind conservatoare, întreţinute de cei care refuză modernitatea pentru beneficii de doi lei. Baciul ardelean, baciul bănăţean şi baciul oltean. Mări, se vorbiră, / Ei se sfătuiră / Pe l-apus de soare / Ca să mi-l omoare…
