Ursoaica prezentă în politica de zi cu zi este Nicuşor Dan. Intră pe unde apucă şi face ce vrea.

Nu este dintre cele care stau pe marginea drumurilor de munte, în aşteptarea vreunui inconştient cu aparat de fotografiat. Nu are zâmbetul devenit proverbial în epoca măianimalului, nici tupeul hohotitor al chemătoruluilaţepe. Ursoaicele şi urşii aceia au fost pe aici, ne-au mâncat câteva mandate din cămara vieţii noastre şi s-au dus pas-cu-pas, fiecare pe tărâmul lui.

Ursoaica de acum apare când ţi-e lumea mai dragă, făcând ce are chef, după nişte reguli ale sălbăticiei care scapă înţelesului celor mulţi. Oamenii se trezesc cu ea în casă, exersând urcatul pe scări şi deschisul uşilor de la şifonier. Sau afişatul unor ursuleţi de pluş pe post de prim-miniştri, scoşi din jobenul de matematician cu o mişcare de domn Goe, în admiraţia Mamiţelor lui.

De câteva săptămâni, ursoaica politicii româneşti a făcut o pasiune pentru casa politică a liberalilor. Mârâie la bieţii oameni din ce în ce mai apăsat forţând nivelul la care victima poate deveni călău. O scindare a partidului hăituit minereşte de mulţi şi de mult timp pare a fi pasiunea preşedintelui acum şi nimic altceva. O diferenţă majoră între instinctul animalic al urşilor şi fineţurile raţionale ale oamenilor, nu-i aşa?

Ursoaica de la Cotroceni a nominalizat astăzi un liberal la funcţia de prim-ministru fără să consulte comunitatea liberalilor români. Iată o tehnică pe care ursoaicele reale n-au deprins-o încă, dar au de la cine o învăţa înainte de a se muta definitiv, cu întreaga familie, în casele pe care ne pregătim să le părăsim.

„În Nicuşor Dan există ceva întunecos şi rece”, spunea nu cu mult timp în urmă Cristian Tudor Popescu. Acelaşi lucru l-a spus şi Ion Luca Caragiale, în felul lui, mai devreme cu peste o sută de ani. Pe când domnul Goe era un biet copil.