Sâmbătă, 23 mai 2026, Sala Sporturilor „Traian” din Râmnicu Vâlcea a vibrat într-o atmosferă aprinsă. Strategia impusă de Toni Constantinides a dat roade, „Lupii Negri” reuşind să învingă SCM Politehnica Timişoara cu 92-85 (22-22, 22-16, 17-20, 31-27). Astfel, victoria vâlceană egalează situaţia la general (1-1) şi trimite bătălia finală pentru locul 9 pe Bega, în meciul decisiv din 27 mai.

Şah ofensiv la intensitate maximă de la prima mutare

Principalul Antonis Constantinides a trimis pe parchet „5”-ul: Dan Lucas Tohătan, Bryn Jerrell Forbes, Emmanuel „Manu” Lecomte, Patrick Mc Caffery şi Rareş Cristian Uţă. Debutul a fost marcat de un duel deschis între circulaţia fluidă a mingii orchestrată de Lucas Tohătan şi forţa brută a timişorenilor. Bryn Forbes a oferit replica necesară prin execuţii de clasă, menţinând gazdele la o distanţă minimă de adversar. Deşi atacul a funcţionat, defensivele au fost depăşite de ritm. Scor: 22-26.

Disciplina lui Toni şi dominarea panoului

În actul secund, amprenta tactică a lui Constantinides a devenit evidentă. Rareş Uţă a securizat spaţiul de sub coş, în timp ce Titus Nicoară a controlat recuperările, blocând tranziţia bănăţeană. Această rigoare defensivă a alimentat contraatacurile vâlcene, gazdele reuşind să întoarcă rezultatul până la pauza mare. Scor la pauză: 48-45 (Sfertul 2: 26-19).

Digul vâlcean rezistă asediului

După pauză, SCM Politehnica Timişoara a declanşat un forcing brutal, încercând să dărâme avantajul gazdelor printr-o presiune sufocantă pe tot terenul. Vâlcea a răspuns cu un calm remarcabil; defensiva condusă de Toni Rotaru a absorbit şocul fără să se panicheze. Fiecare posesie a fost gestionată inteligent, mărind ecartul înaintea actului final. Scor după sfertul 3: 68-62(Sfertul 3: 20-17).

„Killer Instinct” şi triumful experienţei

Ultimul sfert s-a transformat într-un festival ofensiv. Patrick McCaffery a strălucit prin reuşite spectaculoase, însă pilonul de stabilitate a fost veteranul Titus Nicoară, a cărui determinare a ridicat sala în picioare. Schemele tactice din final au securizat victoria, restabilind egalitatea în serie. Schemele tactice ale lui Toni Constantinides din finalul meciului au asigurat succesul, trimiţând seria în „decisiv”, în care experienţa lui Nicoară şi viziunea cipriotului vor fi din nou factori cheie. Scor final: 92-85 (Sfertul 4: 24-23).

Inima de sub coş: Ultimul capitol al legendei Titus Nicoară

Baschetul românesc se pregăteşte să îşi ia rămas bun de la unul dintre cei mai discreţi, dar influenţi „coloşi” ai săi. Titus Nicoară, simbol al constanţei şi al profesionalismului desăvârşit, a ales parchetul de la Râmnicu Vâlcea pentru ultimul capitol al unei poveşti care a traversat două decenii. În culorile echipei CS Vâlcea 1924, Nicoară va pune punct unei cariere-reper la finalul sezonului 2025-2026, lăsând în urmă o moştenire greu de egalat pentru noua generaţie.

Cotat de evidenţe cu peste 60 de prezenţe în prima reprezentativă a României, Nicoară nu a fost doar un jucător de statistică, ci inima „Vulturilor” în perioadele lor cele mai intense. Specialist al luptei sub panou, el a dominat spaţiul de trei secunde în campaniile EuroBasket din 2013, 2014 şi 2015, unde s-a impus ca principalul motor de puncte şi recuperări al naţionalei.

Dincolo de trofee şi medalii de bronz, Titus Nicoară rămâne în memoria sportului românesc ca modelul jucătorului care nu a trişat niciodată baschetul. Retragerea sa marchează finalul unei epoci, dar şi începutul unei legende scrise cu sudoare, detentă şi un respect infinit faţă de minge.

Dincolo de scor: Povestea meciului în cifre

CS Vâlcea 1924: 10 puncte din posesii pierdute (de adversar); 48 de puncte din „spaţiul de trei secunde” (sau din zona vopsită); 9 puncte din a doua şansă (după recuperări ofensive); 13 puncte pe contraatac; 18 puncte înscrise de rezerve;  14 cel mai mare avantaj; 9 cea mai lungă serie de puncte consecutive.

De la vâlceni, cele mai bune cifre statistice le-au avut:

• Bryn Jerrell Forbes: 36:08 de minute jucate, 35 puncte înscrise, 6 recuperări, pase dou[ decisive, index 33;

• Rareş Cristian Uţă: 23:32 de minute jucate, 16 puncte înscrise, 10 recuperări, o pasă decisivă, index 20;

• Titus Nicoară: 17:38 de minute jucate, 10 puncte înscrise, 8 recuperări, index 14.

Pentru CS Vâlcea 1924, au jucat: Bryn Jerrell Forbes: 35 de puncte, Rareş Cristian Uţă: 16, Emmanuel „Manu” Lecomte: 13, Titus Nicoară: 10, Anton Grigorie Rotaru: 8, Patrick Dickson Mc Caffery: 6, Dan Lucas Tohătan: 4.

La vâlceni, pe foaia de joc au mai figurat: Amedeo Casale, Sebastian Iulian Boghean, Raul Andrei Hurdubelea şi Rareş Alexandru Pistol.

Au oficiat: Viorel Constantinescu, Cluj-Napoca - comisar, Máté András Stretea, Oradea - arbitru 1, Amalia Marchiş, Cluj-Napoca  - arbitru 2, Filip Cîrciumaru, Târgu Jiu - arbitru 3.

Al şaselea jucător: nu doar un martor, ci un motor!

Sâmbătă, Sala „Traian” a încetat să fie o simplă arenă, devenind un sanctuar al mândriei alb-negru. Într-un meci în care oboseala ameninţa să frângă rezistenţa gazdelor, publicul vâlcean a refuzat capitularea, transformându-se în motorul unei reveniri de proporţii epice.

Cele 31 de puncte marcate sub comanda lui Toni Constantinides în actul final nu au fost doar reuşite tehnice, ci explozii de energie vitală transmise direct din tribune. Când schemele tactice păreau epuizate, „al şaselea jucător” a aprins lumina, purtând „Lupii Negri” pe braţe spre un triumf care a topit orice opoziţie bănăţeană.

Această victorie a reconfirmat faptul că, la Râmnicu Vâlcea, baschetul este o stare de spirit colectivă. Seria merge în decisiv cu un mesaj clar: în armura lor alb-negru şi protejaţi de spiritul oraşului, Lupii nu vânează niciodată singuri.

Vâlcea nu mai e victimă: „Lupii negri” au preluat frâiele!

Dincolo de egalarea seriei, CS Vâlcea 1924 a câştigat ceva mult mai preţios: convingerea că deţine controlul. „Lupii negri” au arătat că pot domina finalurile de meci, acolo unde pulsul creşte şi inspiraţia scade. Cu acest entuziasm pur şi cu certitudinea că pot îngenunchea un adversar de calibru, vâlcenii pleacă spre Timişoara nu ca victime colaterale, ci ca o forţă care a învăţat să stăpânească momentele cheie ale jocului.