În 10 mai 2026, în Sala Sporturilor „Lascăr Pană” din Baia Mare, cortina s-a ridicat cu o „finală mică” în care SCM Universitatea Craiova a dictat un ritm implacabil, lăsând gazdele de la CS Minaur Baia Mare la umbra unui scor sever, 38-27 (20-8), şi adjudecându-şi medalia de bronz cu autoritatea unei echipe ce nu a acceptat compromisuri.
În partida serii, finala mare a Final Four, CS Gloria Bistriţa a câştigat, în premieră, Cupa României la handbal feminin, după ce a învins în finală pe SCM Râmnicu Vâlcea, scor 31-21 (16-11), care pierde a patra finală în ultimii şase ani.

Startul fulminant al „Vâlcii”: Dansul golurilor pe extremă

Debutul meciului a găsit pe SCM Râmnicu Vâlcea într-o stare de graţie. Sub bagheta paselor precise oferite de Julia Monika Maidhof, Tuva Høve Ulsaker a fost un ghimpe permanent în coasta apărării bistriţene, punctând decisiv pe contraatac şi din pătrunderi (1-0, 2-0). Vâlcea părea să stăpânească jocul, beneficiind de paradele portarului şi de erorile de construcţie ale adversarelor. La scorul de 3-0, SC Gloria Bistriţa părea o echipă care îşi caută încă busola în zgomotul arenei băimărene.

Rebeliunea Bistriţei: Metamorfoza So Delgado Pinto

Momentul de cotitură a venit după primele cinci minute. SC Gloria Bistriţa a strâns rândurile în apărare, acolo unde Paula Arcos Poveda şi Cisskho Kaba Gassama au ridicat un zid de netrecut. Odată cu golul din penalty al Soniei Seraficeanu, Bistriţa a început o cursă de urmărire frenetică. Danila So Delgado Pinto a devenit motorul ofensivei, alternând golurile spectaculoase de la 9 metri cu pase decisive pentru pivotul Lorena-Gabriela Ostase. Egalitatea a fost restabilită la 4-4 în minutul 9, moment în care echilibrul a devenit cuvântul de ordine.

Războiul de uzură şi disciplina sancţiunilor

Partea a doua a reprizei a fost marcată de o intensitate fizică la limita regulamentului. Arbitrii au fost nevoiţi să intervină des, eliminările de două minute (Daphne Gautschi pentru Vâlcea, Bianca-Maria Bazaliu şi Danila Patricia So Delgado Pinto pentru Bistriţa) fragmentând jocul. S-a jucat „la baionetă”, fiecare posesie fiind o luptă pentru supravieţuire. În acest haos controlat, Monika Anna Kobylinska a început să îşi arate clasa, orchestrând atacurile Gloriei cu o luciditate remarcabilă, în timp ce pentru Vâlcea, Alberte Madsen Kielstrup încerca să menţină echipa aproape prin pătrunderi curajoase.

Finalul de repriză: Marşul Gloriei Bistriţa către vestiare

Ultimele zece minute au aparţinut clar elevelor lui Constantin Florentin Pera. În timp ce Vâlcea s-a pierdut într-un hăţiş de posesii pierdute şi ratări (Anniken Wollik şi Maria Lykkegaard lovind barele sau fiind blocate de intervenţiile portarului), Gloria a zburat pe teren. Danila Patricia So Delgado Pinto a continuat să perforeze poarta vâlceancă, iar reuşitele Evei Kerekes şi Angelei Ştefania Stoica din finalul reprizei au pecetluit un avantaj moral şi pe tabelă. De la un 3-0 iniţial pentru SCM Râmnicu Vâlcea, SC Gloria Bistriţa a dictat finalul, intrând la pauză cu un avantaj fragil, dar preţios (11-16), după o repriză în care a demonstrat o capacitate de reacţie formidabilă.

Dictatura preciziei: Concentrarea de la 7 metri

Repriza secundă nu a început sub semnul tatonării, ci sub cel al execuţiei. Într-un sport unde nervii cedează primii, Sonia-Mariana Seraficeanu a transformat linia de 7 metri într-un podium al siguranţei. Fiecare gol marcat de ea a funcţionat ca un metronom care a reglat ritmul inimii echipei bistriţene şi a frânt, ritmic, moralul advers. Nu au fost doar puncte pe tabelă, ci declaraţii de independenţă tactică: Gloria nu doar conducea, ci stăpânea meciul prin disciplina fiecărui gest.

Arhitectura rezistenţei: Lorena-Gabriela Ostase şi zidul viu

Dacă atacul a strălucit prin precizie, defensiva a fost o capodoperă de pragmatism. Lorena-Gabriela Ostase a redefinit rolul de pivot, devenind un „dispecer al interceptărilor”. Stilul ei, o combinaţie de forţă brută pe semicerc şi intuiţie fină la furarea mingii, a anihilat construcţia Vâlcii. În acele momente, defensiva CS Gloria Bistriţa nu a fost doar un blocaj fizic, ci un labirint mental în care atacantele adverse s-au rătăcit repetat, lovindu-se de braţele ridicate ca nişte bariere insurmontabile.

Tragedia irosirii: Crepusculul speranţei vâlcene

Pentru SCM Râmnicu Vâlcea, repriza a doua a fost o luptă cu proprii demoni şi cu un ghinion transformat în certitudine. Deşi Tuva Høve Ulsaker a încercat să poarte echipa pe umeri prin pătrunderi temerare, momentele de graţie ale portarului bistriţean au transformat Sala „Lascăr Pană” într-un loc al frustrării pentru vâlcence. Ratările succesive de la 7 metri (Julia Monika Maidhof şi Tuva Høve Ulsaker) au fost rănile deschise prin care s-a scurs energia Vâlcii, lăsând în urmă doar efortul admirabil, dar steril, al unei echipe care nu şi-a găsit busola în momentele critice.

Pe măsură ce finalul se apropia, meciul a părăsit zona fizicului şi a intrat în cea a inteligenţei pure. Cristina Laslo a jucat rolul unui regizor care ştie deznodământul înainte ca scena să fie filmată. Cu o linişte aproape sfidătoare, a dictat tempo-ul, a ales pătrunderile hotărâte şi a oferit pase care păreau să ignore legile fizicii. Ultima pasă, oferită lui Jennifer Maria Gutierrez Bermejo în penultima secundă, a fost semnătura de maestru pe o pânză deja terminată: o confirmare că CS Gloria Bistriţa nu a câştigat doar prin forţă, ci şi printr-o viziune superioară.

Epilog la Baia Mare: Încoronarea unei noi ordini în handbalul feminin

Fluierul final a consemnat scorul de 21-31, dar cifrele spun doar jumătate din poveste. La Baia Mare, am asistat la o schimbare de paradigmă. Bistriţa a demonstrat că o finală se câştigă prin gestionarea lucidă a haosului. În timp ce SCM Râmnicu Vâlcea a căutat soluţii în viteză şi disperare, CS Gloria Bistriţa a găsit victoria în răbdare şi rigoare. Cupa României pleacă spre Bistriţa nu doar ca un trofeu, ci ca o recunoaştere a unei echipe care a învăţat să transforme handbalul într-o formă de artă a eficienţei.

Mândria de a fi vâlcean: „Brigada noastră”, ecoul care a refuzat să tacă la Baia Mare

Dincolo de tabela rece şi de cifrele finale, imaginea serii de 10 mai va rămâne cea a „Brigăzii noastre”. La sute de kilometri de casă, după două zile de cântece care au făcut să vibreze Sala Sporturilor „Lascăr Pană” din Baia Mare, suporterii vâlceni au demonstrat că handbalul nu se joacă doar pe semicerc, ci şi în inima tribunei. Chiar şi în momentele de asediu ale Gloriei Bistriţa, ecoul Vâlcii a rămas viu, transformând drumul lung spre Maramureş într-un pelerinaj al mândriei vâlcene.

Pentru echipa vâlceană au evoluat: Tuva Høve Ulsaker: 9 goluri din 14 şuturi (2 goluri de la 7 m din 4 lovituri), Asma Elghaoui: 2/2, Amalie Wulff Nielsen: 2/3, Alberte Madsen Kielstrup: 2/4, Maria Lykkegaard 2/5, Daphne Gautschi: 2/7, Anniken Wollik: 1/6, Julia Monika Maidhof: 1/4, Elena-Cristina Florica, Nataşa Ljepoja, Mia Katharina Zschocke şi Ioana Rebeca Necula.

Pe banca rezervelor s-au mai aflat: Ioana Raluca Kelemen şi Karoline Lund.

Portăriţele au avut următoarele cifre: Gabrijela Bartulovic: 18 lovituri parate (a apărat şi două lovituri de la 7 m), iar Agathe Quiniou: 1/8.

A oficiat un cuplu de arbitre din Polonia alcătuit din Malgorzata Lidacka şi Urszula Lesiak.

Pera: Mulţumesc suporterilor şi autorităţilor! Împreună am readus Vâlcea în elita europeană!

La solicitarea publicaţiei „Săptămâna în Oltenia”, Constantin Florentin Pera, antrenorul principal al SCM Râmnicu Vâlcea a declarat: „Felicit şi mulţumesc fetelor, staff-ului şi conducerii clubului pentru munca depusă şi medalia de argint obţinută în Cupa României la handbal feminin, care ne asigură participarea în cupele europene în sezonul următor. Am avut un parcurs dificil până în finală, reuşind surpriza de a învinge CSM Bucureşti în sferturi şi echipa gazdă, CSM Minaur Baia Mare, în semifinale. Îmi pare rău însă că nu am putut alinia cea mai bună echipă în finală. Accidentările suferite de Mia Katharina Zschocke şi Julia Monika Maidhof în repriza a doua au reprezentat absenţe importante pentru noi. Am început foarte bine ambele reprize, însă, din păcate, am ratat prea mult din situaţii clare şi am făcut greşeli tehnice nepermise împotriva unui adversar precum CS Gloria 2018 Bistriţa, care a ştiut să speculeze erorile noastre. Pe final am riscat, am încercat, dar nu am reuşit să revenim în joc, iar victoria a aparţinut echipei care a beneficiat şi de o bancă mai echilibrată. Mă bucur că ne-am îndeplinit obiectivul de a ne califica în cupele europene. Ne dorim ca în sezonul următor să ne îmbunătăţim performanţele din acest sezon şi să ne ridicăm la nivelul aşteptărilor. Ţin să mulţumesc suporterilor care ne-au susţinut în toate deplasările, domnului primar Mircia Gutău şi tuturor sponsorilor pentru sprijinul acordat!”

Handbal la superlativ: Recitalul oferit de vedetele Cupei României 2026

În marea finală, strălucirea a venit de la două jucătoare care şi-au purtat echipele pe umeri: Larissa Nusser a orchestrat magistral atacurile Bistriţei, fiind desemnată jucătoarea meciului pentru învingătoare, în timp ce poarta Vâlcii a fost apărată cu determinare de Gabrijela Bartulović, care a menţinut suspansul până în ultimele secunde.

Festivitatea de premiere a Final Four 2026 a confirmat supremaţia celor mai bune sportive ale momentului. Renata Lais De Arruda a fost zidul de netrecut al Gloriei Bistriţa, primind titlul de cel mai bun portar, în timp ce defensiva vâlceană a fost onorată prin Maria Lykkegaard, desemnată cea mai bună apărătoare.

Spectacolul ofensiv a fost asigurat de Tuva Høve Ulsaker (SCM Râmnicu Vâlcea), a cărei precizie i-a adus titlul de golgheteră a turneului, cu un total de 18 reuşite.

Coroana de MVP al Ediţiei 2026 i-a revenit Danilei Patricia So Delgado Pinto, jucătoarea Gloriei Bistriţa dominând parchetul prin forţă şi viziune, fiind motorul care a condus echipa spre marele trofeu.