Zilele trecute, Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea a împlinit 36 de ani de activitate. S-a înfiinţat ca instituţie profesionistă în primele luni din 1990, continuând activitatea trupei de amatori care s-a constituit prin 1921, montând şi jucând piese de teatru, sub diverse forme de organizare. Ultima, până în 1989, a fost Teatrul popular din Râmnicu Vâlcea. Nu sunt un cunoscător. Am întrebat pe cineva care ştie şi am aflat ceea ce am spus mai înainte. Altceva mă preocupă pe mine. Teatrul Anton Pann este o instituţie profesionistă, cu tot ceea ce trebuie pentru profesionism în acest domeniu, mi s-a spus. O trupă cu actori profesionişti, un suport tehnic şi birocratic pe măsură, o clădire modernă, cu tot ceea ce trebuie unui teatru la acest nivel. Săli de spectacole. Una pentru teatru experimental şi cu spectacole de mai mică amploare şi alta de dimensiuni mari, cu sute de locuri pentru spectatori şi o tehnică de scenă adusă la zi. Teatrul Anton Pann este departe de modul improvizat în care se făcea teatru în trecut. Actorii nu mai merg la serviciu muncitoresc pe timpul zilei, ci fac teatru de la un capăt la altul al vieţii lor. Repetiţiile şi spectacolele nu se mai fac în hale şi spaţii insalubre, ci într-o scenă cu de toate, identică cu oricare alta din lumea bună a teatrului mondial. Insist pe această comparaţie pentru că ea arată cel mai bine evoluţia societăţii româneşti din ultimele trei, aproape patru, decenii. S-au întâmplat multe în aceşti ani. Şi bune şi mai puţin bune. Un lucru însă este de necontestat. Societatea românească a crescut şi s-a modernizat continuu. Acesta este un fapt. La fel ca Teatrul Anton Pann, cel care are vârsta acestei perioade de timp, România este în cu totul alt punct al existenţei ei. Nu pot fi de acord cu nimeni dintre cei care, în ciuda evidenţei, cultivă o nostalgie complet neinformată pentru un trecut idealizat şi falsificat. România acestor ani a crescut de la un nivel la altul, fără precedent. La fel ca teatrul vâlcean, a făcut saltul de la forme de amatorism, interesante pe alocuri, la exprimarea artistică a profesioniştilor din lumea largă. Performanţa profesională nu mai este întâmplătoare, conjuncturală şi plină de noroc. Spectacolul de teatru de pe scenele Teatrului Anton Pann sunt produse la nivelul şi cu mijloacele cele mai actuale. Epoca lui se-poate-şi-aşa s-a încheiat. Cu greu, dar s-a încheiat. Tot ceea ce se produce în România de acum are nivelul de calitate al întregii civilizaţii. La vârful, nu la coada ei. Zilele pesimismului şi ale neîncrederii româneşti în propriile forţe şi în propria evoluţie trebuie lăsate în urmă, aşa cum au făcut multe dintre instituţiile noastre şi dintre concetăţeni. M-am gândit cu multă atenţie la toate acestea aflând de aniversarea, la Râmnicu Vâlcea, a unei instituţii profesioniste, de mare succes.
La mulţi ani, Teatrul Anton Pann şi celor care au crezut în tine şi în ceea ce oferi spectatorilor care te iubesc! Evoluţia ta este identică cu a ţării întregi. La mulţi ani!
Deputat PSD, Eugen Neaţa!
