Valea Oltului nu mai răsună astăzi doar de susurul râului sau de vuietul traficului greu, ci de un ecou metalic, profund, ce vine din măruntaiele pământului. Într-o zi de 5 mai 2026, care va rămâne scrisă în cronicile infrastructurii româneşti, liniştea milenară a stâncii a fost înfrântă. Sub coordonarea precisă a inginerilor de la Mapa-Cengiz, „dintele de fier” al utilajelor a muşcat ultima barieră de granit, lăsând lumina zilei să inunde, pentru prima dată, galeria de 900 de metri a Tunelului Robeşti. Pe sensul Piteşti-Sibiu, muntele a cedat în faţa voinţei umane după doar şapte luni de asediu tehnologic, început în toamna lui 2025.
Preţul progresului: Sute de mii de metri cubi de rocă dislocaţi
Victoria de la Robeşti nu a fost una uşoară, ci s-a scris cu preţul unei dislocări gigantice. Pântecele muntelui a lăsat în urmă un gol de 200.000 de metri cubi de rocă, măcinaţi sub forţa a 70 de tone de explozibil care au zguduit adâncurile pentru a face loc drumului. Această mobilizare impresionantă a fost urmărită îndeaproape şi de preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Constantin Rădulescu, care a participat la acest moment istoric pentru judeţ, subliniind importanţa strategică a lucrării pentru comunitatea locală şi pentru întreaga ţară.
Constantin Rădulescu: „Vom avea un drum modern şi sigur”
Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Constantin Rădulescu, prezent pe şantier, a apreciat ritmul rapid în care au fost executate lucrările şi efortul echipelor implicate în proiect.
„Constructorul Mapa-Cengiz a reuşit străpungerea tunelului în doar şapte luni. S-a lucrat continuu, zi şi noapte, din luna octombrie a anului trecut şi până astăzi. Este o victorie a ingineriei şi a muncii grele”, a declarat preşedintele Rădulescu.
Tunelul de la Robeşti are o lungime de aproape un kilometru şi este primul dintre cele şapte tuneluri prevăzute pe secţiunea Boiţa – Cornetu. Totodată, acesta reprezintă al doilea tunel realizat pe traseul Autostrăzii Sibiu–Piteşti, după cel de la Curtea de Argeş.
Reprezentanţii autorităţilor judeţene susţin că lucrările de pe întreg traseul vâlcean al autostrăzii sunt monitorizate permanent, proiectul fiind considerat esenţial pentru dezvoltarea economică şi mobilitatea în regiune.
„Rămân într-un dialog permanent cu constructorii şi voi urmări îndeaproape progresul lucrărilor pe întreg traseul vâlcean al autostrăzii, de la Boiţa până la Tigveni”, a mai transmis Constantin Rădulescu.
Bătălia continuă sub presiunea timpului şi a stâncii
În timp ce prima galerie respiră acum aerul proaspăt al înălţimilor, în pântecele vecin al stâncii bătălia continuă pentru sensul Sibiu-Piteşti. Mai sunt doar 113 metri - o distanţă infimă la scara istoriei, dar o barieră colosală de piatră ce separă încă destinele a două provincii istorice. Lucrările pe secţiunea Boiţa-Cornetu au atins pragul de 32%, un număr sec care ascunde însă mii de ore de trudă. Curând, constructorii vor schimba dalta pe cofraj, îmbrăcând rănile proaspete ale muntelui într-o cămăşuială de beton menită să sfideze secolele.
Tehnologie de ultimă oră şi structuri record
Lucrările principale pe secţiunea Boiţa-Cornetu se desfăşoară într-un ritm susţinut în toate zonele autorizate. În prezent, se forează activ la 2 din cele 7 tuneluri planificate, iar frontul de lucru se va extinde în curând la 8 noi poduri. Un moment de referinţă al proiectului îl reprezintă începerea execuţiei suprastructurii metalice pentru cel mai înalt pod de pe întregul traseu. Această structură impresionantă va fi montată cu ajutorul unui lansator de grinzi, o soluţie tehnică avansată ce permite precizie şi siguranţă la înălţimi considerabile.
Forţă umană şi tehnică în inima muntelui
Mobilizarea antreprenorului pe şantier este foarte bună, reflectând complexitatea şi urgenţa proiectului. Peste 550 de muncitori şi 150 de utilaje grele sunt implicate zilnic în modelarea terenului dificil. Această armată de oameni şi maşini transformă pas cu pas geografia locului, respectând rigoarea tehnică impusă de unul dintre cele mai ambiţioase proiecte de infrastructură din România.
Radiografia unui contract istoric
Cifrele din spatele Secţiunii 2 descriu un efort ingineresc colosal. Contractul prevede construcţia a 31,33 km de autostradă, incluzând 49 de poduri şi viaducte şi 7 tuneluri cu lungimi între 250 m şi 1590 m, însumând 5 km de parcurs subteran. Un element inovator este ecoductul de la Lazaret; cu o lungime de 210 metri, acesta va asigura protecţia mediului, traversând spectaculos râul Olt, calea ferată şi drumul naţional DN7.
O verigă de miliarde pentru unirea naţională
Această „autostradă a munţilor”, care întinde 68 de kilometri de asfalt peste inima Carpaţilor, nu este doar un proiect tehnic de 4,25 miliarde de lei; este o promisiune istorică de unire. Secţiunile 2 şi 3 sunt verigile lipsă dintr-un lanţ de mare viteză ce va lega, în sfârşit, Banatul de Dobrogea. Când ultimul viaduct va fi turnat, cei 850 de kilometri dintre graniţa de vest şi malul mării vor înceta să mai fie un calvar al distanţelor. România va avea o coloană vertebrală modernă, unde muntele nu mai este o barieră, ci un martor îmblânzit al progresului.
