Zilele trecute, Teatrul Anton Pann a împlinit 36 de ani de la înfiinţarea sa în forma în care funcţionează acum. Ca teatru profesionist. Cu stagiuni şi repertoriu de spectacole, pe afişul cărora figurează echipe profesioniste de actori, regizori, scenografi şi multe alte meserii ce se practică în faţa şi în spatele cortinei.

Cineva din anturajul meu documentaristic, mare iubitor de teatru, mi-a oferit pentru ilustrare trei imagini din istoria veche a teatrului vâlcean. Le public aici cu multă bucurie. Una este cea a unui afiş, foarte rar, care conţine multe detalii despre spectacolele ce se jucau în sala de teatru şi cinema Adreani. Următoarea este coperta unei broşuri editate de funcţionari ai statului comunist, la aniversarea unei jumătăţi de veac de spectacole de teatru montate şi jucate pe scena teatrului popular din Râmnicu Vâlcea. Pentru curiozitatea voastră, primul spectacol consemnat în această publicaţie este cel cu piesa Năpasta, de I. L. Caragiale, jucat în 1921 de un colectivul de amatori: Alexandru Bertuoli (legător de cărţi), Alexandru Oiţă (tipograf), D. Dogăroiu (croitor), Gănciulescu (tipograf) şi T. Tecău (elev la Şcoala Normală). Sufleor, croitorul Ion Şerbănescu. O a treia imagine este cea a trupei de actori prezenţi în distribuţia unui spectacol de prin anii 70. Cei mai în vârstă pot recunoaşte pe actorii amatori prezenţi aici.

Trei imagini din trecutul mai îndepărtat al spectacolelor de teatru montate şi reprezentate pe scenele oraşului Râmnicu Vâlcea. Un mod de a sărbători teatrul de acum, Anton Pann, profesionist pe deplin, înfiinţat imediat după 1989. Istoria lui este un lung şir de spectacole realizate la un cu totul alt nivel artistic, despre care este bine să vorbim din când în când.

La mulţi ani, Teatrul Anton Pann!